Feed on
Posts
Comments

Dupa introducerea cotei unice in 2005 incasarile la buget au crescut de la 29% din PIB – maxim obtinut cu impozitul progresiv, in ciuda eforturilor bine intentionate ale PSD de pana atunci – la vreo 31% in anii urmatori. E vreun motiv sa credem ca revenirea la sistemul vechi va spori incasarile? Parca asta era obiectivul, nu?

Sau gresesc eu si obiectivul este de fapt estetico-ideologic, nu bugetar?  Fixatia bolnavicioasa pe discutarea alurii acestui impozit pe venit personal – daca sa fie plat sau progresiv – pe care oricum nu-l platesc decat 4 milioane de insi, din care majoritatea au venituri oficiale declarate suficient de mici pentru ca trecerea la progresivitate sa nu faca mare diferenta, ma pune pe ganduri.

Incrancenarea contra cotei unice – nu se mai discuta alte surse sub-exploatate, cum ar fi proprietatea, taxata modic;  sau ce naiba fac nu astia 4 milioane cu carte de munca, ci restul de 8 milioane de varsta activa prezenti in tara si care nu contribuie nimic – sugereaza mai curand explicatia B. Altminteri, daca e sa fim pragmatici, nu partizani, e mai probabil sa creasca incasarile daca urci pur si simplu cota unica la 18%  (cum propusese SAR in 2003, cand a lansat ideea) fara trepte progresive negociate politic. Plus ca e o prostie sa schimbi ceva acum, foarte repede, pana nu vezi cum se aseaza incasarile dupa marirea TVA, ceea ce nimeni nu poate prevedea, indiferent ce se striga in piata publica.

Dar daca-i p-asa si s-a dat liber la ideologie, atunci hai sa intram toti in joc. Cei care de azi inainte mai vorbesc de echitate sociala si impozit progresiv – fie ei lideri de partid cu case ANL sau RAPPS, ziaristi platiti pe drept de autor, analisti cu firme de consultanta, sau chiar ministrul de finante Vladescu, care s-a pretat si el la diverse exhibitii cetatenesti (vezi aici)– sa faca bine si sa arate mai intai cum si-au platit ei impozitul si contributiile sociale pe anii din urma. Altfel, cum sa cred pe cineva care nu pune si banul acolo unde ii e gura, si vrea sa faca justitie sociala doar pe spinarea vecinului?

Mai ca as fi tentat sa-mi doresc initierea unor miscari “Tea party”, care sa faca un pic de fronda fata de stat, daca n-as fi sigur ca in climatul de la noi fronda s-ar limita la neplata impozitelor, iar a doua zi liderii lor s-ar apuca sa faca lobby pentru granturi de la buget sau UE.

Emotia provocata de interviul acordat acum cateva zile de Sebastian Vladescu Ziarului Financiar nu se va stinge probabil prea curand. Asta in pofida tentativelor aproape disperate ale PD-L de a pune batista pe tambal.  Discutia despre eficacitatea actualului sistem vs cota progresiva va dura macar pana la dezbaterea bugetului pe 2011.   Privita de pe margine dezbaterea pare serios disproportionata: majoritatea actorilor publici pare sa sustina cota unica.  Insa, cata vreme cel de-al doilea partid al Romaniei cere deschis renuntarea la cota unica, problema echilibrului dezbaterii pare rezolvata.

Ce spun insa expertii?  Unul dintre cei, putini, care sustin revenirea la impozitarea progresiva este Liviu Voinea, directorul executiv al Grupului pentru Economie Aplicata.  Mai jos argumentele extrase in urma unei discutii cu domnul Voinea:

- Toate statele dezvoltate au un sistem de impozitare progresiva.  Cota unica este specifica doar unor tari aflate in tranzitie.  O intalnim in tari ca Iraq, in Balcani si in cateva state din zona fostei Uniuni Sovietice

-Teoria spune ca pe masura ce castigi mai mult, economisesti mai mult. In Romania nu a fost asa.  Datoria neguvernamentala a crescut intr-un ritm prea mare

- Romania a introdus cota unica pentru ca un sistem cu taxe diferentiate si deductibilitati e greu de administrat. Cu toate asta numarul de angajati de la finante care se ocupa cu colectarea nu a scazut. Ba, din contra, a crescut.

-Statele scandinave (cel mai inalt grad de colectare din lume) au cota progresiva

- E naiv sa credem ca introducerea cotelor de impozitare progresiva poate avea ca justificare cresterea veniturilor bugetare (in plina criza economica e putin probabil sa se intample asa ceva)

-Rolul cotei progresive poate fi acela de redirectionare a consumului catre zonele pentru care  statul nu isi permite aloce  atatea fonduri pe cat ar fi necesar.  Sanatatea si educatia ar fi doua astfel de domenii, spune dl Voinea.  Pe scurt, mecanismul ar fi cam asa: daca din 100 de lei statul ia 40, 20 de lei din ceea ce retine statul ar urma sa fie inapoiati sub forma unor deduceri pentru plata gradinitei copiilor sau a asigurarilor private de sanatate .   Deductibilitatile ar urma sa acopere o plaja suficient de mare astfel incat dupa introducerea cotei progresive veniturile populatiei sau nu scada ci, o parte din ele,  sa fie  reorientate.

- De altfel, una dintre principalele probleme ale cotei unice a fost incurajarea necontrolata a consumului.  Cateva cifre: 82% la suta din din castigurile rezultate din aplicarea cotei unice au sfarsit in achizitia de bunuri curente (plasme etc).    Inainte de cota unica deficitul bugetar era de 1,2 iar cel de cont curent 8,5% dupa introducerea cotei unice deficitul bugetar a ajuns la aproape 9% iar cel de cont curent la un all-time high de 14% in 2007 ( in prezent scade din cauza crizei).   Cota unica ar fi stimulat inutil consumul intr-o vreme in care nu era nevoie de asa ceva. Consumul ar fi crescut oricum insa poate nu pana la nivelul la care a facut-o.  Nu a fost singurul factor insa a avut o contributie suplimentara la acumularea deficitelor.

-In plus, cota unica a actionat ca o frana pentru dezinflatie. O scadere a inflatiei de 4  procente  in 4 ani e prea putin.

-Pe de alta parte, o cota progresiva de impozitare ar fi actionat ca un stabilizator al preturilor activelor din economie.

-Un alt pacat al cotei unice a fost cresterea inechitatii.  40% din castigurile rezultate din introducerea cotei unice au ajuns la 2 la suta din populatie.

-Prin introducerea sistemului de impozitare progresiva statul roman si-ar recapata una dintre parghiile de interventie la care a renuntat o data cu cota unica.  Din celelalte trei parghii (politica comerciala, politica industriala si cea monetara, doar ultima se mai afla sub controlul statului)

Acestea sunt cateva din argumentele in favoarea introducerii unui sistem de impozitare progresiva. Sigur, nu toate, insa pot constitui un inceput de dezbatere.   Liviu Voinea sustine ca o masura de acest fel trebuie completata de altele, ex reducerea CAS (o scadere cu numai trei procente a CAS ar duce la crearea a 100.000 de locuri de munca).

Puteti participa si dvs,  fie votand pentru una din optiunile sondajului din homepage-ul SAR, fie comentand folosindu-va de formularul de la finalul postului. Un prim comentariu va fi publicat sub forma unui post separat al colegului Sorin Ionita.  Discutia este abia la inceput.

33% din elevi au cazut zilele trecute la bacalaureat (unul din trei, ca sa intelegeti dv). Daca e sa fim corecti, la fel trebuia sa se intample si cu 90% (noua din zece) din politicienii, comentatorii si ziaristii care si-au dat cu parerea despre marirea TVA si care au spus ca preturile urca in consecinta cu 5% (adica cinci lei la o suta).

Nu vorbesc aici de rafinatele prognoze cu privire la cat din marirea TVA va ajunge in preturile finale si cat va fi absorbita la producatori. Asta e alta poveste, pentru alta data.

Ma refer la un adevar mult mai simplu: cu TVA de 19%, un produs cu pret-producator de 100 lei costa la raft 119 lei; cu TVA de 24% costa acum, normal, 124 lei. Diferenta de 5 lei reprezinta doar 4.2% din pretul initial de 119 lei, nu 5%.

Dupa ce le trece stupoarea normala la primul impact cu aritmetica, purtatorii de oficiali cuvinte, redactorii de stiri si capetele vorbitoare au urmatoarea tema de rezolvat pentru fixarea cunostintelor: daca o persoana are patru case, iar noua politica fiscala a guvernului introduce impozitare progresiva cu 50% mai mare pe a doua locuinta, si cu 100% de la a treia incolo, cu cat va fi mai mare impozitul pe proprietate platit de persoana respectiva?

Lecturi optionale: un calcul prezentat pe khris.ro care arata de ce nu dau romanii navala sa cumpere din Bulgaria dupa marirea TVA, in ciuda eforturilor sincere ale mass media in acest sens.

Curtea Constitutionala e de vina pentru tot ceea ce ni se intimpla. Asta pare a fi  concluzia generala, si nu e de mirare ca s-a propus desfiintarea ei la viitoarea revizuire constitutionala. De fapt, daca nu ar fi CC sarcina de a interpreta Constitutia ar reveni Curtii Supreme, sau unei alte curti, pentru ca prea multe elemente din cadrul nostru onstitutional, si national si european, au introdus si acceptat fara discutie principiul judicial review, adica al legislatiei care poate fi contestata la tribunal. Cit acest principiu exista – si noi, societatea civila, l-am sustinut constant, puterea curtilor va fi foarte mare si legislatorii vor avea intotdeauna de trecut o bariera.

Dar de ce rau acest lucru? Cu ce s-au dovedit legislatorii mai intelepti decit curtile? Consilierii nostril straini ne-au spus intotdeauna ca ANI nu va trece daca nu scapam de acel articol din Constitutie care prezuma legalitatea averii. Eu am pariat ca nu va trece reducerea de pensii, in orice caz nu la pensile deja in vigoare, nu trebuia sa fie mare  constitutionalist ca sa ghicesti asta. Ca nu avem bani sa le platim? Acesta nu e un argument legal si nu e treaba curtii, care are pe fond dreptate ca nu e vina oamenilor ca le-au fost pensile gestionate prost. Era previzibil ca aceasta masura nu o sa treaca de curte: de ce a fost atunci data?

Poate pentru ca exista iluzia ca judecatorii sint controlati? Atunci e o veste buna ca nu sint.

Comentatorii de la TV or fi ei slabi si populisti, dar nici comentatorii liberali nu prea pricep ce e buna guvernare. Altfel nu li s-ar parea normal sa dea vina pe altii atunci cind niste actiuni guvernamentale hazardate esueaza in loc sa o atribuie guvernului, autorul lor.

In celebrul sau curs de strategii ale dezvoltarii Francis Fukuyama spunea din preambul ca sarcina dezvoltatorilor unei tari “ nu este nici sa decida ce masuri sint optime (dat fiind ca optimul e rareori implementabil), nici sa explice de ce nu se poate nimic. Sarcina lor e sa gaseasca drumul inainte prin complicatiile si obstacolele inerente ale fiecarei tari”.

Ambitiile guvernului au esuat pentru ca o masura optima sugerata de niste tehnocrati de la BNR nu au putut trece. M-am mai plins si altadata ca intr-o democratie normala nu guvernatorul BNR hotaraste daca leul se apreciaza sau nu, aceasta fiind o decizie politica. La fel a fost si acum: intrucit nu avem un proces normal de formulare al politici publice, in care diferiti stakeholders sa aiba un cuvint de spus pe parcurs, Isarescu a venit la Basescu cu solutia lui optimala, cu total dezinteres fata de legitimitatea ei, ca asta nu e treaba tehnocratilor, seful a incercat sa o treaca cu toti muschii lui, nu a iesit, ca nu avea cum sa iasa, si acum sintem in plina cirpeala si bibjbiiala.

ANI? E vina curtilor ca UDMR nu e un partener loial de guvernare, si incalca pe fata programul guvernarii sabotind legea la Senat? Judecatorii sint departe de a fi niste sfinti. Dar ei ne-au dat cistig de cauza in toate procesele de buna guvernare facute de noi pina acum, si asta contra unor companii ca Eximbank, ceva mai bogate decit noi. Poate ca exista cai de a pastra judicial review si a manevra mai profesionist traseul legislativ, in loc sa adoptam legi proaste si sa ne suparam pe curti ca nu le valideaza?

FMI ne cunoaste mai bine ca noi, sau sint pur si simplu mai competenti, pentru ca au spus mereu ca vor fi probleme constitutionale cu solutia preferata de guvern. Nu sintem la prima promisiune pe care o face guvernul si care cade la CCR. In urma cu citeva saptapmini, cind sugeram pe acest blog si in România libera un pachet care sa nu includa taierea pensiilor, cea mai riscanta, ci cresterea cotei unice combinata cu reducerea de cheltuieli guvernul nu ne-a dat nici o atentie. Atita suficienta, ca la acesti oameni care explica mentionarea presei ca sursa de vulnerabilitate nationala prin partizanatul ei politic, e greu de conceput.
Intrebarea acuma este daca guvernul acesta are de ce sa mai stea. Trebuie sa fii prea de tot prost ca sa iti risti toata popularitatea pe o solutie pe care nici macar nu poti sa o aplici. Problema e ca Basescu nu are curajul sa numeasca un prim ministru de avarie si sa ia partidului jucaria. Obsesia de a controla falimentul e mai puternica decit instinctul sanatos de a imparti problema cu celelalte partide, ca nu e doar problema PDL.
Am zis de o suta de ori ca o problema de dimensiunea asta nu o rezolva un partid minoritar cu o majoritate de strinsura, intre timp disparuta. Vad ca PSD a reluat solutia mea cu guvern de serviciu sustinut de toate partidele si care implementeaza pe baza unui contract de criza niste solutii agreate in comun. Daca PSD s-a declarat pentru, e limpede la cine e obstacolul. Eu va naufragiez, eu va salvez? Sa ridice mina cine ma vrea sa fie condus in acest spirit.

Postul anterior a asteptat zile bune publicarea.  Am considerat ca e cel mai bine sa obtinem si un punct de vedere detaliat al Ministerului Administratiei si Internelor. Teoretic, ar fi trebuit sa fie floare la ureche dat fiind ca insusi ministrul se pronuntase asupra subiectului in interviul citat de Alina Mungiu Pippidi.   Nu a fost asa.   Purtatorii de cuvant ai domnului Blaga au considerat necesar sa ne raspunda astfel:

In referire la OUG care urmareste responsabilizarea fiscala a autoritatilor locale va comunicam faptul ca, in momentul de fata, proiectul acestui act normativ este in lucru.

La finalizarea lui va vom putea oferi mai multe detalii.

Asadar,  domnul ministru arunca o bomba intr-un interviu iar  subordonatii domniei sale ne anunta ca se lucreaza inca la fitil.  Mi-e greu sa inteleg la ce ar folosi o astfel de strategie de comunicare.  Dintr-un punct de vedere, raspunsul de mai sus poate fi interpretat si ca un fel de dojana subtila la adresa lui Vasile Blaga care s-a grabit sa se laude cu un proiect care are toate sansele sa intoarca primarii de orice culoare impotriva guvernului. Ma indoiesc, totusi, ca au atata curaj.

Intrebarile raman.  Raspunsurile sunt bune si dupa adoptarea ordonantei.  Macar atunci sa stim de ce face guvernul ce face.

Ne paste inca o ordonanta de urgenta, avind la baza principiul de fier al iresponsabilitatii fiscale a autoritatilor locale si implicit al responsabilitatii celor centrale. Nu cred ca mai exista nici un credincios in cea din urma, dar nu are importanta .Eu nu sint un adept fanatic al descentralizarii, dar cind aud ca o sa trecem ceva prin ordonanta de urgenta ca sa ne ferim de Parlament – spus pe fata, desi tot la Parlament va ajunge, ca vom taia fondurile autoritatilor locale (alea pe care s-ar cuveni sa le ridice direct daca s-ar fi aplicat descentralizarea fiscala de cind predicata de dnii Basescu si Blaga, acum se vede ca au facut bine ca au intirziat, ca nu mai aveau ce taia), si ca – pe scurt – o sa incercam sa facem din administratiile locale  tapii ispasitori ai unei crize fabricate la nivel central – ma apuca lehamitea.Nu doar ca e contra tuturor celor sustinute pina recent de Traian Basescu, dar si metodele ales pentru rezolvare sint de sesizat Consiliul Europei.

Reproduc mai jos un lung citat din ministrul administratiei si internelor Vasile Blaga,acordat revistei 22 si Andreei Pora, unde am vazut cu stupoare, ca analist Freedom House, acest autodenunt al ministrului administratiei si internelor despre cum mai stam cu statul de drept si autonomia locala

,,În ce priveşte administraţia publică, am ajuns, în sfârşit, la un proiect de lege finalizat care se referă la raţionalizarea cheltuielilor în administraţia publică. Împreună cu specialiştii FMI, cu Ministerul Finanţelor am lucrat trei luni la un proiect de lege care va introduce o rigurozitate maximă în execuţia bugetelor publice locale, iar pe de altă parte va introduce normative de personal, e adevărat, nedorite, dar necesare. Au fost foarte multe calcule, foarte multe evaluări, simulări, pentru că trebuie să ţinem seama, pe de o parte, de mărimea unităţii administrativ teritoriale, pe de altă parte, de serviciile minime obligatorii generale pe care trebuie să le execute către populaţie, conform Constituţiei, şi de alte servicii, cum e poliţia locală sau evidenţa persoanelor. Un astfel de proiect este gata cam de trei săptămâni. Aşteptăm să treacă asumarea răspunderii şi în prima miercuri o să-i propun primului ministru ca acest act normativ să fie promovat prin ordonanţă de urgenţă, pentru că altfel ajunge în parlament, unde există influenţe din partea administraţiilor publice către toţi parlamentarii. De aceea, pentru a putea aplica astfel de măsuri, care vor duce şi la multe reduceri de personal, vom stabili clar că cei care nu le fac nu vor mai primi de la bugetul de stat sumele cuvenite provenite din impozitul pe venit şi TVA. Le vom spune administraţiilor publice locale: dacă nu le aplicaţi, nu veţi primi bani de la buget. Doriţi să rămâneţi cu acelaşi număr de personal? Foarte bine, măriţi taxele şi impozitele locale. Să văd cine are curajul să o facă”.

Incepem deja sa schitam o traditie constitutionala la romani, guvernarea fara aprobare populara, definitia pe scurt a guvernului iresponsabil. Cel responsabil a fost definit demult in democratia cea mai veche a lumii. Scriind putin dupa urcarea pe tron a reginei Victoria pentru a explica impopularitatea guvernarii britanice in Canada, lordul Durham observa ca englezii nu aplicasera acolo un principiu constitutional inradacinat deja in insula:

„In Anglia, acest principiu a fost considerat de atita timp deasupra oricarei dispute şi parte a traditiei noastre constitutionale ca nimeni nu se mai intreaba care sint mijloacele de a-l pune in practica…Principiul impeachmentului … nu a mai fost folosit [din 1688]. Nu a mai fost nevoie de el, deoarece a devenit obiceiul cabinetelor sa se retraga in anticiparea unui vot ostil, cind nu se mai sprijineau decit pe majoritati slabe şi nesigure”
[citat in A.H. Dodd, The Principle of Responsible Government, A.H. Dodd, Routledge, 1956]

In timpul unui campionat mondial de fotbal nu e momentul sa cada guverne. Nimanui nu ii arde asta. In situatia noastra particulara, a doua oara in şase luni guvernul nu mai are majoritate şi nici aprobare publica – dar nu pleaca. Nu au loc negocieri pentru a ieşi din aceasta situatie, ne bazam doar pe şantajul ca pe canicula şi inainte de boardul FMI nu poti ramine fara guvern. Dar nu ar fi nevoie sa ramii fara guvern. A fost timp destul pentru a fi negociat un guvern de criza sprijinit de toate partidele, şi cel actual putea sta pina la instalarea celuilalt. Daca ar fi un guvern responsabil.

Tot felul de chibiti tin socoteala numarului oamenilor care ies la greva. Daca sint multi si se blocheaza traficul, e semn ca tara  in anarhie. Daca sint putini, e semn ca tara e lasa si poporul se poarta ca o turma de oi. Daca sint nici-nici, e semn ca lumea e fericita ca i se taie din salariu, si doar liderii sindicali au interese antiguvernamentale.
De fapt miscarile de protest pe care le-am vazut in România de citeva saptamini m-au surprins placut prin civilizatia lor. Sindicalistii nostri sint decenti, nu ca grecii, asta e societate civila, nu necivila, care lupta cu mijloace democratice. Au si propuneri alternative, cu nimic mai rele decit improvizatiile guvernamentale. E la moda sa-i injuri pe sindicalisti, si pe liderii lor eterni, dar tot liderii astia eterni ne-au ajutat sa cistigam prima oara in 1996. Fara Cartel Alfa, care s-a alaturat Aliantei Civice, nu razbeam pe dl. Iliescu. Sindicatele fac parte din societatea civila, si discreditarea lor nu e in interesul democratiei noastre.

auditIata o stire care a trecut aproape neobservata zilele trecute, in vacarmul generalizat cu grevele si taierile de cheltuieli: Guvernul a aprobat o ordonanta (cum altfel) de urgenta pentru trecerea Inspectoratului de Stat in Constructii in subordinea Ministerului Dezvoltarii. Ce-i in neregula cu asta? Pai e, ca sa spun asa, cam cum ar fi trecerea Curtii de Conturi sau ANRMAP-ului la Ministerul Transporturilor. Sau, cum ar veni trecerea reglementatorului de energie in subordinea Ministerului Economiei, care detine o parte din companiile din energie. Sau, ma rog, ganditi-va si Dvs. la alte exemple de institutii care ar fuziona cu controlorii lor, ca mie nu-mi mai vin idei la fel de bune ca originalul.

 

In alte cuvinte, Ministerul Dezvoltarii, care e si al lucrarilor publice, si face propriu-zis constructii prin ANL, are programe de reabilitare termica etc., si-a subordonat propriul controlor, sa nu care cumva sa verifice cineva din afara cam cat de bune sau proaste sunt lucrarile facute de ei. Inca mai amuzanta e si justificarea “urgentei”:

1) MDRL a constatat ca face lucrari peste tot prin tara si are nevoie de cineva care sa faca un control uniform – pai n-ar fi fost oricum un control uniform si cu ISC separat de MDRL?, si

2) intre concluziile ISC si cele ale MDRL apareau “discordante” in ceea ce priveste disciplina in constructii, asa ca trebuie unificate – pai nu tocmai asta era scopul controlului, sa vada daca nu le da altceva decat MDRL?

Pe langa faptul ca o capitala intreaga va fi complet imobilizata:

1. Pentru ca alte categorii, de ex medicii, nu pot face greva – doar n-o sa lasi oamenii sa moara!, indiferent cat de prost platiti sunt, iar sistemul sanitar public este oficial in faliment. Daca dam bani mai multi la Metrorex si RATB poate mai taiem putin de la sanatate. Apropo, cu ce vor ajunge medicii la serviciu pe 31 mai?

2. Pentru ca e inadmisibil sa faci greva si sa obtii majorari salariale de 20% acum 2 luni, bonusurile obtinute de salariati in 2009 sa fie aproape egale cu pierderile companiei, iar acum mai faci o greva, ca in cazul Metrorex. Daca tot tine…

3. Pentru ca Metrorex ar putea da bani mai multi fiecarui angajat daca ar fi acceptat recomandarile Bancii Mondiale de acum 5 ani in care spuneau ca Metrorex ar iesi de pe pierderi daca si-ar reduce personalul la mai putin de jumatate (simplu: dati afara una din cele doua vanzatoare de bilete de la fiecare statie, daca nu le inlocuiti de tot cu niste automate, si unul din cei doi conductori din fiecare metrou). Intre timp, noi tampitii care platim taxe v-am suportat pierderile inca 5 ani.

4. Pentru ca e iresponsabil sa faci greva lovind in consumatori cand de fapt tu ai un conflict cu patronul. La privat, conflictul ramane de regula intre ei doi, fara sa fie afectat consumatorul, care are si alta optiune (cumpara de la firma concurenta, de pilda). La stat, greva merge altfel: lovesti in consumator asteptandu-te ca acesta sa se revolte impotriva patronului (statul), adica dai cu ricoseu.

5. Si in general, o rugaminte catre PSD: mai bine faceti opozitie responsabila in Parlament – ca nu e greu sa vii cu niste propuneri de politici mai bune decat ale guvernului – decat sa va scoateti in strada fostii parlamentari ajunsi sefi de sindicat (Ion Radoi de la Metrorex).

In 2007, colegul Sorin Ionita facea un calcul simplu in Evenimentul Zilei. Lua doua cazuri celebre de infractiuni white collar si le compara. Primul caz, un domn  american, Philip Bloom, a bagat mana in fondurile de reconstructie pentru Irak. Prejudiciul adus victimei, Statelor Unite, cam un milion de dolari. Primeste 9 ani de inchisoare. Pe luna de detentie vine cam 9.200 dolari. Al doilea caz, Gabriel Bivolaru (nu cel cu MISA, celalalt, cu frauda) primeste 5 ani de inchisoare pentru daune de 60-70 milioane de dolari. Pe luna de detentie vine cam 1.100.000 dolari. Concluzia lui era: “daca esti bou si dai teapa statului american, nu te alegi cu mare lucru; tipii aia castigau tot cam atat si in libertate. Daca te duce insa capul, da, frate, un tun statului roman, ca se plateste mult mai bine.”

Pentru a actualiza mercurialul folosim un nou caz. Hotnews ne anunta ca un fost sef la ADS, Daniel Dragan, a fost condamnat la inchisoare pentru o paguba de nu mai putin de 88 de milioane de euro. 6 ani cu executare, dupa ce prima instanta l-a achitat. Deci, prima instanta liciteaza puternic dar de fapt este un bluf. In a doua runda se ajunge la 1.226.000 euro per luna de detentie.

Felicitari domnule Dragan, ati mai ridicat un pic stacheta. Tunurile fata de statul roman se platesc din ce in ce mai bine.

Proiectul Educatiei asa cum va intra el la vot miercurea aceasta are citeva probleme fundamentale.

In primul rind, departe de a fi rezultatul unui consens larg, el a devenit proiectul unui grup de oameni care foloseste o majoritate guvernamentala pentru a promova idei si chiar interese proprii. Am fost la originea ideii cu pacte nationale stimulate de Cotroceni ca modalitate de formulare a politicii publice, dat fiind ca altfel m-am convins ca legile adoptate de sus in jos nu vor fi niciodata implementate, si e o dezamagire pentru mine faptul ca de la pactul pentru educatie s-a ajuns la un proiect impins autoritar de o majoritate de strinsura fara legatura cu educatia. Povestea cu definitivatul e cel mai clar exemplu. Trebuie sa nu fii in toate mintile ca sa iei unei categorii  marirea de salariu in acelasi timp cu securitatea slujbei. Asta era unica atractie a invatamintului. Dl. Funeriu are acum o greva ca raspuns, si chiar daca a picat partial povestea cu definitivatul, insulta ramine, lumea stie ca a vrut sa o faca. Asa o lipsa de tact e greu de inteles.

Al doilea pacat al legii, pe linga partea de consultare, este faptul ca e prea comprehensiva, defect al tuturor legilor. Nu cred ca programele se stabilesc prin lege, si nici ca atitea detalii trebuie sa fie in legea educatiei, in nici una din tarile dezvoltate unde am predat eu nu exista asa o abordare de centralizatoare si autoritara, legam de glie pe urmasii nostri in loc sa le lasam libertatea sa hotarasca. E ridicol ca religia sa se studieze prin lege si nu optional, si pentru asta nu ne trebuia un ministru cu doctorat in stiinte luat in Franta, unde nu a vazut asa ceva, si e si mai scandalos ca la discutiile din comisie a stat de paza un reprezentant al Patriarhiei, e un alt fel, informal ca biserica ortodoxa sa obtina colateral ce nu a putut obtine prin legea Cultelor, statulul de biserica nationala. Nu ma mir ca oamenii politici si-au dat si ei cu parerea ce trebuie sa studieze copiii – Adriana Saftoiu a sugerat comunicare, Sever Voinescu etica, pentru ca la cum formulam noi legile se vede ca invatamintul nostru isi propune sa ramina unul cretin, in care inveti etica de la ora de etica si comunicarea la ora de comunicare. Sa introducem atunci experimental si materia de caracter, sa vedem daca poporul capata mai mult caracter dupa asta.

A treia mea obiectie vizeaza crearea managementului universitar ca profesie, o copiere fara sens dintr-o conceptie din ce in ce mai criticata din tari avansate (unde totusi exista datorita legislatiei o piata pentru profesori si fonduri extrabugetare pe care noi nu o avem), care va inlocui pe baronii din educatie alesi aproape democratic de colegii lor cu niste condottieri, adica mercenari conectati politic care vor practica in mod legal captura universitatilor.

In sfirsit, pe linga multe lucruri pozitive pe care legea le deschide – cum ar fi posibilitatea de a evalua universitatile de catre o firma din strainatate, sau de a conditiona finantarea de performante- exista mai multe care sint inutile (ce rost are sa schimbi ciclul din opt in noua ani cind recunosti ca de fapt iti lipsesc banii sa implementezi la tara), al caror impact nu l-a calculat nimeni sau sint chiar daunatoare.

Daniel Funeriu  a preluat acest pachet de la altii, din pacate insa intr-un fel fundamentalist care ma face sa nu pot sprijini pachetul asa cum e el azi. Eu nu l-as vota, pe considerentul ca riscul unei aminari are efecte negative mult mai mici decit introducerea unor reforme eronate sau neaplicabile. L-as da inapoi cerindu-l la jumatate numar de pagini si cu fiecare noutate avind o minima analiza cost-beneficiu in spate. Presati nu sintem, pentru ca politicile care ar putea ajuta România sa isi pastreze sau repatrieze inteligentele –care se produc- nu prea tin de domeniul educatiei.

Toata lumea se astepta ca folosind CES, mai precis patronatele din CES, guvernul/Basescu sa obtina sprijin pentru taierea cheltuielilor. Acest lucru nu s-a intamplat. Patronatele au pus piciorul in usa si au inceput sa tocmeasca:

-Ce dati la schimb?

-Pai, nu mai avem nimic, avem doar datorii.

-Bune si alea. Dati-le incoace.

Cam asa ma gandesc ca a fost schimbul de replici cand membrii CES au solicitat guvernului sa externalizeze Casa Nationala de Pensii si AJOFM..

Adica sa le administreze ei. Oare nu stiu ca deficitul la fondul de pensii este 1.5 miliarde euro,  sau daca tot e gaura asa de mare, ce mai conteaza cateva milioane de euro costuri in plus (pentru administratori desigur).

Noi am fost dintotdeauna sustinatorii cotei unice. Am plecat de la sistemul progresiv unde pentru un angajat bine calificat cu venituri medii, se aplica o cota de impozitare pe venit de 40% (plus restul de taxe se ajungea la 80% din costurile pentru un angajat). In 2005, s-a adoptat cota unica la 16%. Acest lucru s-a intamplat insa doar in teorie.

In practica, s-a luat doar jumatatea frumoasa a reformei – adica au scazut taxele pentru cei suprataxati. Jumatatea mai putin placuta era aplicarea cotei si pentru cei subtaxati si aici vorbim de veniturile din tranzactii la bursa (pentru domnii simpatici de la PSD sinonim cu speculatii, probabil ca stiu ei mai bine  – vezi La Coltu’ Strazii), drepturi de autor si, in general, orice venit. Acest lucru insa nu s-a intamplat. Deh, categoriile defavorizate, trebuie protejate.coerenta

Acum ministrul Vladescu vrea sa extinda nivelul de impozitare si la aceste tipuri de venituri. Pai, hai o data, ca se impamanteneste ideea de cota unica diferentiata si apoi ne chinuim un secol sa explicam cum vine asta si patim ca la sistemul electoral uninominal care numai uninominal nu este si toata discutia se pierde in definitii absurde.

Older Posts »

Site Meter