Nu concepeti anul 2010 ca pe un an in care e de impartit o placinta, ci ca pe unul in care e de impartit o datorie, si financiara si de popularitate. Platile statului se fac din imprumuturi de pe piata, in care intra banii bancilor care ar fi trebuit sa crediteze sectorul privat si sa relanseze economia. 
Ca sa ne vina transa FMI, va trebui sa facem concedieri si sa crestem TVA-ul, altfel nu ne incadram in tinte. In asemenea momente, nu exista rente la stat. Statul nu mai are la ora asta decît datorii.
Cei care se agita sa ia ceva vor descoperi repede ca nimic nu mai e lucrativ, si nu va fi ceva vreme de acum inainte. Deja am imprumutat peste doua miliarde si cifra creste vertiginos.
Toti cei care cheltuiti zilele astea pe campanie, oricine ati fi, de la Dinu Patriciu la Dorin Cocos, o sa va recuperati investitia foarte tirziu. Statul nu are in 2010 nimic de dat. Sau poate da oameni afara, asta e tot.
Exista vreo solutie? Dupa parerea mea, e o guvernare comuna a partidelor in 2010. Guvernul de la anul ar trebui sa fie veritabil unul de uniune nationala, care sa isi asume tot ce e de facut, astfel incat sa fim siguri, pe de o parte, ca se face, iar, pe de alta parte, ca nu se plateste un cost disproportionat de un partid sau de altul, ca nu mai avem motiuni si tentative de alegeri anticipate.
Un an de zile cred ca ne putem lipsi de politica. Nu conteaza atit de mult cine formeaza guvernul, tehnocrati sau oameni de partid, cit conteaza consensul asupra unor pasi mai dificil de facut.
O coalitie mai mare nu are de ce sa respecte diverse promisiuni facute în campanie. Alta coalitie, alta discutie. Si argumentul meu de tot anul, care a fost si argumentul lui Traian Băsescu cand recomanda alianta cu PSD, ramane in picioare: cel mai bun instrument anticriza e o majoritate puternica.
Iar asta nu inseamnă PDL şi UDMR in opozitie, in varianta ca dl. Geoana cistiga. Si nici o majoritate cu transfugi, in varianta ca va cistiga Basescu. Transfugii vin daca le dai ceva. Ce sa le dai?
Daca vrem sa incheiem mai repede sezonul neprofitabil si ne intoarcem la
crestere, ne paste o coabitare extinsa. Greu de conceput in climatul isteric de zilele astea, dar asta e.
Disperare absoluta
Daca am fi tratati asa cum meritam azi, Romania ar trebui sa fie eliminata din Uniunea Europeana, sa fie izolata, cu granitele pazite de politiile statelor din jur, condusa numai de Iliescu si de cei ce ne-au indoctrinat si supravegheat inainte de ‘89.
Ei sunt si acum la putere, ne tin sub bocancul lor si ne si obliga sa asistam la luptele lor pentru stapanirea tarii (si a noastra, oile tampite, lase, dezorientate, crescute in imoralitate – a doua natura a noastra). Filierele acestor fosti conducatori/supravegetori de dinaintea lui ‘89 vor avea viata lunga, prin urmasii urmasilor lor. Ei ne vor pastori, ne vor transforma, peste decenii, intr-o “Ferma animalelor”.
Porcii-mistreti ne vor controla viata, cu “copita de fier”. Acei mistreti vor avea un cult pentru inaintasii lor, deschizatori ai drumurilor catre infascarea puterii absolute in tara, mogulii de azi si reteaua de slujnici ai lor.
Trebue sa avem puterea sa recunostem, incet-incet, ca aceasta soarta inevitabila ne astepta, ca sa ne fie mai usor tuturor sa o suportam. Sa ii anihilam pe cei ce vor incerca sa aspire la valori umane aflate dincolo de granitele tarii, ca sa nu ne fie alterata puritatea speciei mioritice. Trebue sa ne educam copiii in acest spirit al supuseniei totale fata de banda de mafioti care ii vor conduce, urmasii mafiotilor care ne conduc pe noi, sa se multumeasca tamp cu ce pica de la masa imbelsugata a borfasilor, sa fie fericiti ca sunt slugi- de -borfasi.
Asa suntem noi. Altfel nu stim sa fim si nici macar sa incercam sa fim. Suntem o tara de slugi ale hrebenciucilor. Hrebenciuc ne este idolul. Singura noastra aspiratie notabila este sa ne copiem cat mai fidel idolul. sa fim la fel de smecheri ca el, ca sa ajungem , fiecare, bogati ca domnu’ Becali, elevul cel mai realizat al lui Hrebenciuc.
Ar fi drept sa fim tratati, de altii, ca o “cutie neagra”, desconsiderati de lumea civilizata.
Iata, ca exemplu, cum toata puterea mintii noastre se limiteaza azi la discutii interminabile privind incidentul din 2004, in care ar fi fost implicat Traian Basescu. Nici nu visam macar ca ar putea exista si teme de discutie mai serioase, acum cand trebue sa ni-l alegem pe viitorul presedinte al tarii. Ne place mahalaua, baltirea in spectacolul ieftin la care are intrare libera intreaga turma.
Cum spuneam, suntem niste oi tampite, strunite de mafioti, o turma la care strunga este sub puterea absoluta a lui Iliescu.
Aveti dreptate in recomandarile pe care le faceti si este o greseala majora a tuturor participantilor la campanie ca nu au plasat dezbaterile in acest registru. Intrebarea este ce anume ii poate face pe cei care au gresit si gresesc atit de orbeste pina acum sa devina intelepti si cumpatati de anul viitor. Scopul major al aderarii Romaniei la UE a fost bifat, mai departe integrarea efectiva nu este dorita de majoritatea celor implicati si in aceste conditii care ar mai putea fi presiunea care sa ii intoarca din drumul pe care au apucat-o (exceptind poate miscari necontrolate de strada)? In fond, apelul dumenavoastra ar fi fost la fel de justificat si in 1992, chiar daca atunci accentele se puneau diferit.
Una dintre tabere are in momentul de fata un proiect de premier, un program fara nicio legatura cu premierul si o coalitie care nu se intemeiaza nici pe orientari doctrinare, nici pe prioritatile crizei. S-au asumat obligatii reciproce si ruperea unilaterala a angajamentelor va face ca cel putin una dintre partile contractante sa isi “piarda fata”. Cealalta tabara a trintit usa, chiar daca ea nu este incuiata.
Din cite stiu l-ati criticat pe dl Basescu ca in mandatul sau nu a construit institutii si ca nu s-a ingrijit de predarea stafetei (un pacat care a fost de altminteri si al PNT/CDR, beneficiarele Contractului cu Romania). Ar merita poate discutat din aceasta perspectiva ce anume se poate face – mergind dincolo de momentul exploziv al crizei – pentru a instaura institutiile si cultura modernitatii in Romania, cum putem transfera evolutiile pozitive aparute in ultimul deceniu in societate catre viata politica incremenita (dincolo de aventura personala a d-lui Basescu) la nivelul anului 1992.
Si cred ca ar trebui discutate concomitent atit strategii si prioritati cit si oameni si competente.
PS Pe cind publicarea unui studiu “Romanii dupa 2007″?
PPS Cred ce ar trebui sa revedeti putin articolul. Ce vreti de pilda sa spuneti cu “o guvernare comuna a partidelor in 2007″?
Ticalosii Ciuhandru si Radu Sarbu
“Cine-a stat cinci ani la rusi, nu poate gandi ca Bush”, “FSN, FSN, du-te in URSS”.
Asa strigau cei 200.000 de manifesanti scosi in strada ca la un semn, de PNTCD-ul Seniorului Coposu, in 28 Ianuarie, 18 Februarie, etc.
Iliescu adusese in parlament mardeiasi care urlau si tropaiau cand se afla Coposu la microfon si ii intampinau cu “taranistii fara dinti vrea s-ajunga presedinti”, etc., etc.
Partidele istorice si Alianta Civica ne invatau ca nu avem voie sa ne uitam istoria si ca victima nu se poate reconcilia cu calaul ei.
Acum, Iliescu ne spune ca el se intelegea f. bine cu Coposu, ca cei doi se aflau intr-o, cum ii placea lui Ilici sa spuna “concordie” deplina.
Ciurucurile Radu Sarbu si Ciuhandru ne indeamna sa il votam pe un membru de frunte al FSN-lui travestit azi in PSD, pe prostanacul Geoana.
Cei doi citeau de pe niste hartii srise, probabil de vreun Hrebenciuc, ca PSD regreta greselile comunismului si pe cele de la mineriade(arma de lupta a lui Ilici impotriva celor ce i se opuneau).
Cei doi, la care nu stii unde se termina imoralitatea si incepe prostia au decis alianta dintre FSN si PNTCD., indemnandu-ne sa uitam trecutul, sa ne solidarizam sub comanda lui Ilici, sa se impace victima cu calaul. Coposu si Ticu Dumitrescu, impreuna cu milionul de romani ucisi si schingiuiti in inchisorile comunismului si la canal se rasucesc in morminte.
Pasul urmator pe care il vor face Radu Sarbu si Ciuhandru va fi sa propuna doamnei Blandiana sa aduca la Sighet ramasitele lui Gheorghiu Dej, ale Anei Paucke si ale celorlati conducatori comunisti din anii ‘50, sa le lase acolo ca sa cada la pace cu Maniu. Doamna Blandiana, ar putea face efortul”impaciuitorist” de a aduce la Sighet si ramasitele lui Lenin si ale lui Stalin, sa vada intreaga lume cat de iertator este acest popor.
Crin Antonescu si-a confirmat si de aceasta data titlul de dublu-repetent. El are circumstante atenuante, nu prea a inteles ce a facut la Timisoara, el a executat ordinul lui Patriciu (omul de casa al FSN care l-a imbogatit).
In aceasta seara la Piatra Neamt*trupe PDL*imbracate in portocaliu au mers la usa fiecarui apartament si au impartit *cadouri*din partea primarului Gh Stefan.
Absolut de acord cu cele de mai sus!
Deocamdata, o dedicatie pentru aventurierii care au incercat sa puna laba pe simbolurile sacre ale romanilor: Piata Operei din Timisoara si Seniorul Corneliu Coposu
CARTARESCU DESPRE GEOANA
Dupa ce-a scris celebrul pamflet “Baroane!” la adresa lui Adrian Nastase, in 2004, Mircea Cartarescu pare sa revina! De aceasta data, din motive subintelese, doar pe net:
FUTEVANT PRESEDINTE !?
Auzisem in copilaria petrecuta la tara despre comportamentul straniu al unui mic uliu soricar: cica zboara ce zboara si numai deodata ce se-opreste-n aer ca prostanacu’ si mimeaza c-ar face dragoste cu vreo vietate nevazuta. Si da din aripi, si se opinteste, pana oboseste! Apoi, multumit, pleaca mai departe la vanatoarea sa de soricei. Taranii, pisicheri si cu un acut simt al observatiei, l-au numit ”Futevant”.
Acum, daca vad si aud ce se petrece la alegerile prezidentiale pentru turul al doilea, am un acut sentiment de deja vu: Futevant a revenit ON AIR, dupa ce-a mimat ca nu mai face amor cu vietatea rosie numita Iliescu.. Astfel, il vei surprinde pe Futevant cum zboara de colo-colo prin tara, agitandu-se precum rapitoarele cu ochii rosii, dar, fiinta mimetica, pretinde c-ar fi invatat sa dea din aripi si din cioc, ba la stanga, ba la dreapta, precum a vazut el ca da bine la candidatii americani.
”Futevant, garantat Vanghelie” poti citi cu mandrie pe afisele de campanie. Sau il vei descoperi pe Futevant cum mustaceste un zambet plin de sine inconjurat din umbra de strasnice rapitoare ceresti si pamantesti precum: Voiculescu, Nastase, Iliescu, Hrebenciuc & co. intonand lozinca ”Invingem impreuna!”. Nimeni dintre papagalii si celelalte pasari mici ale politichiei romanesti nu se-ntreaba cum se poate sa-nvingi alaturi de marii pradatori, cand Futevant nu stie sa prinda decat soricei de camp?!
Spre bucuria babutelor si a batraneilor amarati, naraviti la vanghelioane si la micul & berea serbarilor campenesti, Futevant are totusi planuri magnifice pentru tara. Abia isi falfaie aripile la cativa metri de pamant, dar viseaza sa zboare in cosmosul mioritic. Promite cate 25.000 euro fiecarui fiu risipitor, caci, ajuns in fruntea bucatelor, va ciordi inmiit impreuna cu haita de rapitoare mari, iar gura nu-l doare. Se fofileaza pe sest la Moscova ca sa–si aduca ofrandele catre Marele Uliu de la Rasarit, doar-doar isi va asigura scaunul prezidential. Se da apoi de trei ori peste cap – mai mimeaza unul din actele care i-au dat renumele – si iute face niscaiva poze la Bucuresti cu vicepresedintele SUA, timp in care americanu’, al dreacu’, tocmai ii spune taios ca Washingtonul nu se baga in miuta noastra mica (amanunt pe care televiziunile mogulilor nu l-au dezvaluit).
Dar cea mai buna si mai viteaza fapta izbutita de Futevant este, conform propriei declaratii, aceea ca nu si-a dat soacra afara din casa! Era si normal, caci pe numele acesteia figureaza, se zice, conturi grase – prietenii, liliecii din subteranele de partid, stiu de ce.
Idealul lui de moralitate este insusi Patriarhul Bisericii Ortodoxe, marturiseste. Inexplicabil insa, Futevant prefera sa-nhate lumina de Paste taman de la Teodosie Spagoveanul, cu ocazia bairamului pe care ierarhul cercetat de DNA (pentru luare de mita si multe alte manarii) il face anual pe malul marii. Aici, tre’ sa recunoastem, nu avea loc de-ntors: Iliescu, patriarhul linistii fata cu coruptia, brat la brat cu Nastase, prim-ministrul spagii endemice, i l-au predat pe Teodosie Spagoveanul cu proces verbal lui Futevant pentru vesnica lor primenire – martor le este Mazare, dumnezeul afacerilor dobrogene. A se cerceta in Evanghelia Rusinii Analistilor, versetele dupa Bogdan Chirieac si Sorin Rosca Stanescu.
Acum un an, cand Futevant a mers cu metroul pentru a doua oara in viata sa de baiat ”umil” din Primaverii, am trait cu totii un moment emotionant, mai ales ca prostanacul a luat trenul in sens invers destinatiei. Tot asa vrea sa duca Romania in sens invers acelor de ceasornic ale istoriei, spre stepele oligarhilor & mogulilor campioni la testele de afacereza pe spinarea noastra. Baiat de general de Securitate, cum stie toata lumea, Futevant ramane fidel celor cativa ani de-acasa ai Scolii de la Baneasa.
Adept al modelului Adrian Nastase, care vorbeste despre existenta a doua Romanii: una, cea a celor ce-l voteaza pe el, reprezentantul oligarhilor-mogulilor-Moscovei-cartelului coruptilor, si cealalta care NU ii voteaza, Futevant aspira inocent la Cotroceni. De aceea este-n toate cele ce se vad si-n cele ce nu se vad pe televiziunile mogulilor. Astfel incat sunt incredintat ca Futevant va avea o binemeritata sansa ca, intr-una din escapadele ON AIR ale acestor zile, sa-nvete a silabisi la randul sau slagarul urmatorilor cinci ani: ”Mircea Geoana nici nu stii/ Cat de mic incepi sa fii!”. Dar asta este previzibil, caci orice roman de bun-simt nu va vota acest personaj dubios. Numai ca Futevant s-ar putea sa descopere curand – la putina vreme dupa ce va da cu capu-n usa inchisa-n nas de capitanul de nava de la Cotroceni – ce inseamna sa fii halit cu fulgi cu tot de adevaratii lideri ai PSD, marii rapitori profesionisti, care l-au bagat in fata.
Iata de ce mi-e mila de baiatul asta asexuat care MIMEAZA barbatia politica si se viseaza presedintele romanilor. Daca se va destepta vreodata din visul sau de prostanac impins intr-un joc care-l depaseste, va trebui sa ne-arate intai cum se ia la tranta, barbateste, cu Iliescu, Hrenbenciuc, Nastase, Vanghelie, Voiculescu & co. Si-apoi, peste cinci ani, vom mai vedea…
Arcasul lui Stefan
Vezi si articolul lui Cartarescu din Evz despre liberali:
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/877604/SENATUL-EVZ-Mai-grav-decat-o-crima-o-greseala/
CITESTE SI DA MAI DEPARTE !!
EU TOCMAI MA INTREBAM-CUM AU INTRAT NASTASE,PATRICIU,EBA,NUTICUSA,MISS PETROSANI,S.A.IN ASTEPTARE.TOTI ODATA SAU PE RAND?
Basescu sau Geoana?
Daca Romania ar fi acum republica parlamentara, Geoana ar fi un foarte “valoros” candidat la presedintie. Pana la schimbarea constitutiei actuale, cu una care sa stabilesca alegerea presedintelui de catre parlament (nu de catre popor), regimul semi-prezidential de azi (caracterizat si prin multe neclaritati constitutionale) impune ca presedintele sa fie “un infaptuitor” (un om al faptelor), un pragmatic, care sa fie pregatit, prin functii anterioare bazate pe fapte, sa aplice o “politica a faptelor”, chiar daca el ar avea unele carente in “politica vorbelor onctuoase”. Poporul vrea sa simta ca presedintele este un om de-al lor, cu vorbire simpla, directa, neintortochiata. Poporul distinge perfect intre un “om al vorbelor sterpe” si un “om al faptelor”.
Poporului ii plac infaptuirorii, chiar are o aversiune fata de politicienii vorbareti, care incearca sa isi ascunda nepriceperea practica sub masca unei vorbarii superior-lingusitoare. De popor nu se lipesc vorbele sagalnice ale gargaristilor ademenitori si nici imbratisarile lor prefacute, artificiale, fariseice, regizate de consilierii candidatilor cocotati pe postamentul vorbelor. Poporul are nevoie de o vorba si o imbratisare sincere, din partea unui om de-al lor, Traian Basescu.
Traian Basescu
Romania are nevoie de o restructurare generala, din radacini, pe toate planurile.
Acesta este unicul “punct” din programul lui Traian Basescu, aceasta este dorinta lui fierbinte, acesta este crezul lui.
Traian Basescu este un lider inascut. Si-a descoperit acest dar natural conducand vapoare, in conditii extrem de aspre. In pustietatea oceanelor si-a descoperit si si-a calit curajul, a invatat sa duca lucrurile pana la capat, cu tenacitate, cu incredere in el si in echipa pe care o conducea. Traian Basescu nu a vorbit despre spiritul de echipa. El a trait acest spirit in conditii-limita.
Pe ocean, in mijlocul si in fruntea echipajului, nu se poate trai in minciuna.
Acolo, acuitatea fiecaruia este maxima, toti se observa si se cunosc profund, nimeni nu poate sa se ascunda de ceilalti. Totul este la vedere. Fiecare le este celorlalti o carte deschisa.
Acolo, speranta fiecaruia de supravietuire este in mana celorlati. Acolo, daruirea este totala, interventia este rapida si eficienta. Acolo se invata sa taci si sa faci. Acolo se practica “labor improbus omnia vincit”.
Acolo invinge bunul simt, stiinta de a le da si altora din curajul tau, din increderea in invingerea oricaror greutati. Acolo inving cei ce au umor si il transfera si echipajului. Acolo sunt puternici cei ce au imensa sansa de a-si pastra toata viata un suflet de copil. Traian Basescu are un suflet de copil, are sensibilitatea si buna dispozitie (mereu la vedere) a unui suflet de copil, nu detine “arta diplomatiei” care, de cele mai multe ori, instaleaza neincrederea intre oameni, intre colectivitati, intre parteneri, lasa prea liber drumul vorbelor si il bareaza pe cel al faptelor, cultiva smecheria cu staif, victoria asupra demnitatii..
Traian Basescu nu are darul diplomatiei vorbelor fara sir, searbade, deprinsa in scoli, din tratate machiavelice. El detine diplomatia directa, a faptelor, cea a utilitatii, a pragmatismului.
In ciuda convingerii celor care nu reusesc sa il inteleaga (din cauza incapacitatii lor), Traian Basescu nu este un imprevizibil. Previzibilitatea lui esentiala este cea a bunei lui intentii, in urmarirea unui tel catre care ii conduce pe altii. Ne este uneori imprevizibil atunci cand isi alege si isi adapteaza schimbarile de directie, impuse de neprevazutul situatiei, revenirea fiind, intotdeauna, pe drumul previzibil, firul rosu al vietii lui de om bine intentionat.
Sa ne pastram calmul si sa respectam dreptul la optiune al altora. Pe linga moguli sau oameni cu interese mai sint si destui oameni care cred sincer intr-un candidat sau in altul. Ce multe voturi a strins Crin Antonescu! E chiar momentul sa reconciliem putin lumea. Nici un electorat nu trebuie sa aiba sentimentul ca a pierdut ceva decisiv alegerile astea. Un an moratoriu, asta e ce propun
AMP
Domnul Sorin Ionita il pune pe “pe”, la forma de acuzativ
Un intelectual consistent si util societatii, Domnul Sorin Ionita, este un exemplu pentru acuratetea cu care respecta si regulile exprimarii corecte gramatical. Printre altele, nu il omite pe “pe”, in forma de acuzativ. Atat pentru rigoarea sa in respectarea tuturor regulilor, inclusiv a celor de ordin moral, ii adresez urmatoarea scrisoare: Domnule Sorin Ionita, de fiecare data, va citesc si va ascult cu multa placere. Aveti o conduita morala ireprosabila, cu adevarat o “rara avis”. Aveti spirit, bun-simt, echilibru, umor, stapanire de sine, sunteti politicos, subtil, nuantat, precis in fond si in forma. Imi evocati un episod din viata de odinioara, pe care l-am trait in mijlocul colegilor care au proiectat intregul sistem energetic national. Iata-l: Intr-o zi, un coleg, unul dintre cei mei respectati profesionisti, onest, mereu la locul lui, extrem de profund si de eficient, care ni se impunea tuturor prin personalitatea lui complexa, ne-a spus : “va fac o marturisire de care aproape ca mi-e rusine; m-am inscris la doctorat; stiti bine ca eu nu dau doi bani pe asa ceva, dar n-am rezistat presiunii nevestei, care zilnic imi spunea : toti prostii si-au luat doctorate, numai tu nu”. Asa si cu dv. domnule S. Ionita. Ce mai asteptati! Toti prostii si-au vandut constiinta, numai dumneavoastra nu.
Secretul succesului lui Mircea Geoana
Stiti de ce s-a grabit Geoana sa isi anunte victoria?
El conteaza ca sprijinul decisiv ii vine din intelepciunea infailibila a proverbului “Prost sa fii, noroc sa ai”.