Acum ca au trecut alegerile, hai sa incepem sa reconstruim societatea civila, distrusa de oportunisme si partizanate. Altfel, o sa raminem pe veci o democratie prin delegatie, ca unele republici latino-americane (vezi comparatia cu Mexicul in articolul meu din Romania libera de joi, 7 ianuarie).
Ca poporul nostru post comunist asa intelege democratia: noi alegem pe alde Iliescu sau Basescu, si pe urma se ocupa ei de toate, si ne mai trezim la alte alegeri cind nu avem ce alege.
Ideea ca exact ce se intimpla intre alegeri face diferenta intre calitatea democratiei noastre si aceea a altora vad ca prinde greu. Ipocrizia discursului de modernizare devine din ce in ce mai evidenta.
A remarcat-o si Cristian Preda de la PDL, imediat taxat de sindromul societatii civile de catre sefii lui. Astept si alti pedelisti sa dea dovada de bun simt. Nu se poate ca triumful modernizarii sa fie un guvern in care singura femeie e favorita sefului.
Sau ca beizadelele sa candideze liber, la adapostul unor legi care interzic accesul candidatilor societatii civile, precum Remus Cernea.
Pe scurt, trebuie sa-i modernizam noi pe ei mai intii.
Am remarcat recent la alegerile prezidentiale, ca societatea civila in Romania (prin societatea civila eu personal inteleg, totalitatea indivizilor ce traiesc intr-o comunitate si au putere de a influenta prin actiunile lor , exercitatarea preogativelor celor care ii conduc) se comporta precum o mare masa de oameni la stadionul de fotbal. Multi au tinut cu presedintele jucator ca si cum ar fi echipa favorita, iar dupa victoria acestia, s-au bucurat, i-au facut praf pe adversari – “un fleac, i-am ciuruit” – , au ras de adversari – un amic chiar mi-a zis “v-am batut bai” – ca apoi sa se duca frumos la culcare pentru ca doua zi va rasari din nou, cu sau fara alegeri.
Cred ca situatia provine, nu de faptul ca D-l Presedinte Basescu sau D-l Mircea Geoana, au facut, fac si vor face anumite acte de coruptie ci din faptul ca noi cei multi avem asteptari prea mari de la ei , fara ca la randul nostru sa actionam in privinta bunului mers al societatii.
Cum spunea cineva “Un popor de oi naste conducatori lupi.”
Tzari sub ocupatzie. Asta este ceea ce atzi cladit voi “societatea civila” a lui Washington Consensus.
Nu va convine ? (…)
O banana country sau in cazul nostru o “democratzie cocaziera” cu o “elita” sinteteica si nereprezentativa dar represiva care doar mimeaza democratzia atunci cand nu o implementeaza cu torturi, disparzitzii in masa si lovituri de stat militare (observatzi va rog comportementul de militzienei ceausisti al intregului establishment autohton cu ocazia Sumitului NATO).
(…)
Daca tu esti doar “putere de ocupatzie” in Ro de ce vrei ca ei saracanii manelisti sa te trateze altfel ?
Tu ce sanse concrete de mai bine ai faurit pentru saracanii acestei tzari ? Ce ai facut pentru aceasta tzara altceva decat sa o mulgi ?
Tu ai fost, esti si vei fii la putere tot asa cum Partidul Revolutzionara Institutzional a fost insurubat la putere cu ajutor de la Nord din nevoia de-a controla aparitzia unui alt Pancho Villa nu pentru tzara ci impotriva ei.
Ceea ce nu are Mexicul si nici Romania este un sistem corporatist un sistem al breslelor un sistem al societatzii civile responsabile care isi rezolva probleme pe cont propriu pin “collective grading and promoting”. Adica un guvern particular si responsabil.
Democratzia parasutata de NED sau alte asemenea sososhisme este un rooftop approcah o mascarada a puterii de ocupatzie si intotdeuna a generat colonii : Banana Republic gen toata America Latina sau Montana, tzari sau “locuri” sub ocupatzia baronilor hotziei.
Asta cata vreme democrtzia breslelor, societatea civila a “estate-urilor” bastinase si responsabile generaza guverene responsabile deoarece in cazul ei cei ce lupta nu pleaca de la gargara idealurilor ci de la nevoi concrete.
In cazul bresleleor urlete isterice de genul “de la cat la suta din PIB” legea sau regula este obtzionala nu isi au locul . In cazul breslelor regulile si “legile” interne care afecteaza PIB-ul dispar prin consensul celor afectatzi .
Democratia bazata pe lozinci si mimata in alegeri e fum, e Afganistan sau Irak.
Democratzia bazata pe interesele financiare concrete ale “estate-urilor” e relala si functzionala. PUNCT.
Chiar daca demomocratzai estate-urilor nu e democratize universala ea e o democratize functzionala deci participativa si de aceea oricand preferabila fumurilor vanturate de “intelectualii nauci” mereu nemultzumizti si niciodata responsabili de ceea ce se intampla sau se face la ei in tzara cu ajutorul lor si in numele lor.
Laur,
mereu aud sau citesc “ce” si niciodata “cum”…
Si “elita intelectuala” face la fel; ne spune “ce” si nu ne invata “cum”….
In limbaj profan, dar si de specialitate, ne lipseste “a sti cum”, motorul dezvoltarii societatilor occidentale. Noi suferim in mimetism, o mimare de suprafata, a formei, a etichetei si nu a continutului…
Pe site-ul unui prefect citeam: “implementarea sistemului ISO 9001 in prefectura din…”. La fel cum altii modernizeaza statul si cum noi, o tara intreaga “am trecut, sau nu, la o economie de piata”…
Sau, cum spunea Badea Ion despre Noua revolutie din agricultura:”Buna, buna, da’ mai buna o rascoala!”
Doamna Mungiu-Pippidi, raul s-a produs si din pacate si dv. ati contribuit in 2004 la acesta (dar poate atunci nu stiam acest lucru). Acum va inteleg ca incercati sa mai indreptati ceva, dar ma tem ca un popor de manelisti si telenovelisti nu va reactiona ca orice societate sanatoasa. Acesti conducatori nu vin din cer, ci sunt expresia si esenta acestui popor. Din pacate va fi extrem de greu sa se schimbe ceva in mentalitatea si comportamentul nostru .
Pfuai, ce subtilitati, ce fineturi, ce sofisticare!
Doamna Mungiu, dumneata si colegii de la SAR, ati putea sa luati o mica pauza din implementarea politicilor astora publice?
As avea o mica propunere.
N-ati vrea sa o luati asa, la pas, prin Bucuresti?
Nu, nu prin Ferentari!
Central.
Asa, in jurul Parlamentului de exemplu.
Sau pe Stirbey Voda, ia incercati dvoastra sa traversati pe zebra de la Cismigiu. Dar nu grabindu-va, ci asa agale, ca la Berlin bunoara.
Domne, daca scapati toti nemuscati de vreun ciine vagabond sau necalcati de vreo masina care nu sta la rosu sau nu-l vede din cauza becului ars si neschimbat de serviciile publice, domne atunci mai discutam de subtilitatile astea care fac obiectul activitatii dvoastra de importanti si (…) societari civili.
Hai sa traiti bine!
“Draga doamna Cornea, nu cunoasteti, asa cum cunosc eu, generatia noastra europeana, generatie de succes in lume, nu la noi, care alege sa nu aiba BMW, desi si l-ar putea permite. Unii sunt in Romania, altii sunt departe, dar tot cu noi, pe forumuri sau la vot. Credeti-ma, daca Basescu nu va fi la inaltimea mandatului sau, aceasta generatie il va detrona rapid. ”
Fragment din “Intelectualii si puterea. Un raspuns pentru Doina Cornea” de Alina Mungiu-Pippidi/ Romania libera, editia electronica din 14 inie 2007.
Serios, d-na Alina Mungiu-Pippidi? Si cat de rapid il veti “detrona”? Aproape ca am fi reusit noi sa o facem pe 6 decembrie, si fara ajutorul pretios al generatiei dvs. “europene”, care mai rau ne-a incurcart de data asta.
In primul rand, va rog sa-i cereti scuze doamnei Cornea si noua, celor care suportam consecintele ‘inaltului civism” pro-basescian al marii generatii “europene”. Cu siguranta va vom ierta si vom strange randurile chiar si in jurul dvs. daca dinspre dvs. vor veni strategiile reparatorii.
Ma bucur ca incercati sa faceti ceva, chiar daca numai in spatiul virtual deocamdata.
Am insa cateva chestiuni de ridicat : partidele se fac cu oameni care intra in ele si participa la activitati pe baza de voluntariat. Organizatiile de partid isi aleg liderii si nu cred ca un grup de oameni isi va alege ca lider in anul 2010 pe cel mai invatat dintre ei. Dimpotriva, va incerca sa-l aleaga pe cel mai puternic(material zic eu) sau pe cel mai smecher, sau in cazul in care sunt mai multi smecheri si puternici , acestia o sa prefere un lider de paie – vezi PSD-ul lui Geoana,
Deci, cum anume o sa se poata reforma partidele cu astfel de lideri ?
O sa-mi raspundeti(cum ati amintit si-n articolul din Romania libera) ca poate sunt impusi de la centru de un lider “luminat” si puternic. Astfel de oameni impusi de la centru nu reusesc in organizatiile de partid pentru ca ei nu au nici o influenta asupra oamenilor de partid(vezi Cristian Preda sau Sever Voinescu). Ei raman in ochii celor vechi in politica doar niste buni consilieri pentru lider si atat.
In organizatiile de partide de la orase si sate(ca sa folosesc o exprimare de dinainte de ‘89) se impun ca lideri cei care au acces la resurse. Resursele fiind cam limitate in tanara noastra economie , va inchipuiti cam ce lideri avem prin tara.
Si atunci am o dilema : sa devin parte dintr-a nu stiu cata generatie de sacrificiu sau sa ma conduc dupa proverbul care-i conduce pe majoritatea romanilor “capul plecat sabia nu-l taie” ?
Permiteti-mi sa va spun ca generatiile care vin din urma nu prea mai au treaba cu sacrificiul. Daca nu mai suporta atmosfera , pleaca pe “dincolo”. Si cu burse si la cules de capsuni si la munci de inalta calificare. Daca decid sa ramana atunci se integreaza rapid in “sistem” si-si vad de treaba.
In concluzie astept sa vad la ce v-ati gandit efectiv – apel catre oamenii de bun simt din partide ?!(hmmm) sau veti incerca sa treziti constiinta civica adormita de 2000 de ani a locuitorilor acestor meleaguri si astfel acestia sa sara la cenzurat actiunile alesilor?
P.S. Pot sa va spun ca nu am votat cu Basescu pentru ca spre deosebire de dumneavoastra eu nu cred ca Basescu nu da telefoane procurorilor. Tara asta se conduce de mult timp prin trafic de influenta pe toate canalele. Basescu e ca presedinte mexican – si el v-ar strange mana cu doua degete si v-ar spune ca justitia s-a reformat ! Acum ca a propulsat-o pe dna Udrea pe pozitia din care va deveni cel mai influent politician din PDL permiteti-mi sa cred ca v-ar spune ca a reformat si PDL-ul !
Mi se pare cel putzin questionable ideea ca C. Preda ar reprezenta ‘o pozitzie de bun simtz’. Un bun simtz cu sincope semnificative. Dar, de dragul argumentului, intreb: care e explicatzia ca, intr-o situatzie asemanatoare, de fapt – insa – inca mai incriminanta, anume candidatura EBA, dl. C. Preda (liberal convenabil convertit la conservatorismul unor oameni de centru stinga!) si bunul dumisale simtz nu au dat nici un semn de contrarietate?
I rest my case.
Asta se poate sintetiza “popular” in formula “Porcul nu se ingrasa in ajun”. Foarte bine, foarte corect, dar cum?
M-am gindit la diverse formule de definire a politicianului sau a partidului politic, si la modalitati concrete prin care prin care teoria ar putea fi pusa in practica la noi, si deocamdata in afara de actiuni de comunicare nu vad altceva. M-am inscris la un moment dat si intr-un partid politic, plin la vremea aceea de figuri eminente, am propus proiecte pt Iasi, dar cei care le filtrau (a se citi opreau de la orice discutie) erau pui de fenechii pusi pe capatuiala si pentru care orice miscare era buna daca aduce (doar) profit material…
M-am gindit si la actiuni demonstrative in justitie, invatasem “tehnica” intr-un bun program de masterat, dar apoi am plecat din tara si s-a ales praful. Pe termen scurt.
In fine, eu unul nu am incetat sa sper, dar implicarea mea distanta – electronica – nu imi este suficienta si sper sa imi creez oportunitatea unor actiuni mai concrete.
Pragul”"23″
Legiferarea pragului inferior “23″, pentru intrarea in forul suprem de conducere a tarii, se dovedeste a fi fost o ineptie. Cum poate dovedi un om de aceasta varsta ca are realizari de nororietate in profesie, in cunoasterea temeinica a problemelor societatii , ale tarii sale si ale tarilor de la care avem de invatat? Cum poate fi lasata puterea legiuitoare pe mana unui copil? Ma mir ca nu a fost stabilit pragul minim “18″. Puterea legislativa trebue sa faca legile dupa care se conduce intreaga tara. In America, aceste personalitati sunt numite “law makers”. Pragul minim “35″ ar fi fost destul de generos pentru promovarea marilor valori, “sangele proaspat”. Legiferarea “23″ s-a facut pentru cei grabiti sa-si institue propriile dinastii si pe cele ale comanditarilor politicii de atunci (epoca de glorie “Iliescu”). Dar, asa cum se intampla in viata, “nu este pentru cine se pregateste, ci pentru cine se nimereste”.
Cititi CV-ul lui Honorius. I-a fost utila instruirea in SUA, pe toate planurile. Are deschiderea unui american, asa cum nu are romanul forjat in atelierul nostru comunist, Radu Stroe si cum nu avem nici noi, ceilalti romani. Acest merit este al societatii americane, nu al lui Honorius. Silviu, tatal lui Honorius face o treaba buna in Bucuresti. Sa maturi o casa, un oras sau o tara nu este ceva de care sa iti fie rusine. Cei ce il numesc “gunoierul” poate ca nu isi matura casa, nici vorba sa poata organiza, supraveghea curatenia unui oras. O simpla gospodina care isi tine casa curata “bec” este mai onorabila decat o intelectuala care isi tine casa imputita. In SUA, gunoierii, cum ii numim noi, superior, pe cei ce ne curata orasul pe care il sufocam cu gunoaie, sunt respectati de toti americanii. Asa ca daca Silviu nu a furat banii primariei, incasand mult mai mult decat alte firme de profil, a facut si face o treaba onorabila.
Marele merit al lui Silviu este ca si-a scolit copilul in America si ne livreaza noua un produs american, pe banii lui. Cati dintre noi nu viseaza sa isi americanizeze copiii in scolile si in universitatile americane. Silviu a reusit. Hai sa nu fim invidiosi! Asa americanizat cum este, Honorius poate fi un foarte bun parlamentar. Sa ne gandim bine inainte de a-l izgoni cu pietre. Desigur, ar fi fost mai bine ca Honorius sa aibe 35 de ani. Dar nu avem inca asa ceva. Se pare ca trebue sa acceptam un Honorius de 23 de ani, decat un Radu Sarbu, “roman pur-sange-comunist” mai in versta cu peste 30 de ani. Comparati-l pe americanizatul Honorius cu fiecare dintre parlamentarii de dupa ‘89, cei care n-au vrut sau n-au stiut sa reformeze tara, unii dintre ei avand multe legislaturi la rand si varsta de peste 80 de ani.
Subliniez, Honorius nu este un roman format !00% aici, in comunism sau in post-comunism, ci un roman americanizat, imbibat cu instructia, cu mentalitatea, cu civismul, cu spiritul de solidaritate al societatii americane. Sa nu fim niste continuatori ai “nu ne vindem tara”. Speram sa nu ne fortam norocul, votandu-l pe Honorius. Daca va intra in parlament, i se va spune “americanul”.
Va lipseste masura in “analiza” dumneavoastra.
Sunt mii de patroni de firme capabili sa conduca o afacere si zeci de mii de copii care reusesc sa termine o scola foarte buna. O facultate, un masterat, un doctorat…
Nu cred ca, la 23 de ani, exista tineri care si-au putut incheia un astfel de ciclu de formare; iar tanarul Prigoana poate fi apreciat nu numai dupa
C V ci dupa ce reuseste sa comunice in raporturile sale cu societatea…
Este un pusti care, cu greu, reuseste sa nu fie penibil…Sau nu reuseste!
Munca de educatie este cea mai grea si cu rezultate obtinute lent.
Asta nu inseamna ca trebuie abandonata. Pe oriunde vad românii ca le-ar fi mai bine, societatea respectiva este rezultatul unei evolutii în timp.
Tineri pesimisti, va înteleg graba, dar trebuie pus umarul. Lamentarile sunt utile doar un sfert de ora, dupa aceea încercati sa faceti ceva, acolo unde sunteti. Din multe ‘picaturi’ va iesi ceva. Daca nu încercati, nu va plângeti!
Cred ca chiar dumneavoastra faceti foarte putin pentru a avea pretentia de a judeca pe altii ca nu fac nimic intre alegeri. In afara articolelor din Romania Libera si blog, nu va implicati cu adevarat. Ati vrut un Parlament ales uninominal si au ajuns in Parlament toti mecanicii auto care au avut bani sa-si sustina campaniile. De aici va decurge si nestiinta conducerii, a promovarii unor legi corecte (care sa fie si aplicate corect). Ce fac intelectualii acestei tari? Au inceput sa lucreze la soclul cultului personalitatii lui Basescu. De ce nu se implica nepartizan in promovarea unor oameni de valoare?
PS: Tinerii “de Dorobanti” imi provoaca o greata fara limite. Cu averile lor, cu tot. Ei sunt o pecingine pe fata societatatii romanesti. Si, totusi : “Este Honorius broasca raioasa pe care trebue sa o inghitim acum, ca sa speram (inca o data, pana cand?) ca vom incepe sa scapam de impututii parlamentari care au insfacat tara dupa ‘89, parte si consecinta a politicii perfide a lui Iliescu?
Dictatura democratiei
Ce a mai ramas din democratia ideala( idealizata), dupa punerea acesteia in practica? In numele democratiei ideale, poporul este manipulat cu promisiuni amagitoare, fara acoperire, oferindu-i-se sa voteze persoane ce vor sa parvina prin politica, sa-si dobindeasca putere, avere, relatii. Alesii fac legi interpretabile(doi juristi, trei pareri) care sa-i protejeze, sa le deschida drumul parvenirii, sa permita avocatilor sa faca alb din negru si negru din alb. Aplicarea legilor se face preferential, functie de pregatirea de multe ori discutabila, a juristilor, de presiunile care se fac asupra lor( de politicieni si de cercurile de afaceri), de moralitatea lor si de marimea imboldului personal de a avea o situatie cit mai buna, in cel mai scurt timp. Banul deschide toate usile, orice om are un pret. Acestea sunt legi din viata reala. In numele democratiei,”se taie si se spinzura”. Economia nationala este dirijata prea mult prin taxe, impozite, subventii, presiuni, interventii. Unii politicieni spun raspicat :”elita trebue sa decida mersul societatii, nu poporul insusi(Nicolae Serban – PSD)”. Asadar, vazind de unde a plecat si unde a ajuns democratia, diferenta dintre teorie si practia, putem spune ca, din punctul de vedere al poporului, se poate vorbi de o “dictatura a democratiei”. Incepe sa semene cu punerea in practica a comunismului(distantarea abisala fata de teorie).
Stimata D-na Pipidi,
Ati scris un articol genial [joi 07.01.10]pentru care va
felicit!
Va referiti in articol la formarea poporului roman[respectiv la o legenda,cred ca povestea este a lui Jorga]as vrea sa-mi spuneti parerea d-voastra despre teza lui Gh.Brateanu:ENIGMA ACESTUI POPOR ESTE CA NU STIE UNDE S-A NASCUT SI CAND S-A NASCUT.
vA ROG SA VA EXPRIMATI O PARERE SAU DACA AVETI ALTE DATE PE ACEASTA TEMA V-AS RUGA SA-MI INDICATI O BIBLIOGRAFIE…
vA RESPECT DEOSEBIT SI VA ASTEPT MAI DES PE ECRAN
MFG F. Cluj la 11.01.10
Democratia furata?
Autorul german al cartii intitulate “Democratia furata” justifica optiunea unui cetatean de a nu vota, prin defectele omenesti ale candidatilor. Autorul isi bazeaza convingerea sa ca cetateanul are dreptul sa refuze prezentarea la urne, pe cazul copilului care refuza mancarea din farurie, instinctiv, daca nu-i place gustul acesteia.
Da, dar copilul nu stie ce nu stie despre importanta vitala a alimentatiei, trebuind ca parintii lui sa il “manipuleze” prin adaugarea unor ingrediente, de multe ori lipsite de valoare nutritiva dar care dau un gust pe placul copilului.
Cand ajunge adult, tabacit profund de realitatile vietii, fostul copil invata sa ii placa ceea ce nu ii place, daca ii este util, daca il face mai puternic.
In primul rand, ca importanta, cetateanul trebue sa aleaga (voteze ) doctrina unui partid, cea care ii arata in ce directie se va dezvolta tara in care traieste alaturi, vrea-nu-vrea, de ceilalti concetateni.
In al doilea rand, cetateanul alege programul promis de un candidat (in cadrul unei doctrine deja alese de el, alegatorul).
De regula, programul nu este indeplinit integral, candidatul nefiind un prezicator miraculos care sa stie in ce conditii generale (din tara lui si din lume) urmeaza sa se incerce realizarea promisiunilor lui si nestiind in ce masura se va angaja poporul sa puna in practica acele promisiuni.
Poporul este actorul principal,determinant, la punerea in practica, nu poiticianul ales. Alegatorul trebue sa se astepte ca promisiunile se vor indeplini, intotdeauna, numai partial.
Nepunerea in practica a doctrinei este in responsabilitatea conducatorilor partidului din care fac parte cei propusi de ei si alesi de popor.
Alegatorul,atunci cand opteza pentru un partid, trebue sa se asigure ca acel partid are membri care au dovedit, prin activitati anterioare, ca sunt morali si veritabili profesionisti-experimentati ai politicii.
Altfel zis, alegatorul trebue sa aiba cultura politica necesara unei bune alegeri a doctrinei, a programului si a unui candidat.
Intreaga raspundere, in cazul unui esec, este la alegator, si in domeniul politic, asa cum intreaga raspundere este la cel ce isi alege un produs pe care il cumpara, caz in care cumparatorul trebue sa aiba o minima “cultura a cumparatorului”.
Cumparatorul trebue sa isi asume esecul, sa isi recunoasca incultura, sa nu dea vina pe vanzator.
Cumparatorul trebue sa stie sa se apere de lacomia vanzatorului, de tertipurile, de manipularile acestuia, menite sa il determine sa il aleaga pe el ca vanzator, dintre alti vanzatori.
Asa cum in capitalism exista o economie de piata libera, ale carei reguli cumparatorul trebue sa le cunoasca, pentru a lua cele mai bune decizii, tot asa in politica se poate vorbi de o “democratie de piata libera” ale carei reguli trebue sa fie cunoscute de alegator, el fiind un cumparator al politicienilor care vor conduce colectivitatea in care traieste.
Atat in postura de cumparator de produse cat si in cea de cumparator de politicieni, omul -alegator trebue sa aiba cultura specifica strict necesara, sa isi asume integral eventualul esec, sa nu incerce, las, sa se scuze aruncand vina pe vanzator.
Se spune : Nu este prost cine cere, este prost cine da”. Da bani, da votul.
Cinci ani trec repede iar intr-un stat de drept votul trebuie respectat
cu toate ca avem opinii diferite.Cei ce vor urma la putere vor judeca,
iar ca si in orice stat de drept vor fi trasi la raspundere daca au gresit.
cu respect sorin andreica
Sa fim niste anti-Udrea mai rationali
Referitor la articolul aparut azi in Gandul, caruia i-am atasat comentariul ce urmeaza : Udrea Elena are multi “admiratori” care intretin permanent focul parjolirii ei, cu reverberatii in mai toate tarile Europei. Udrea Elena, daca nu este proasta, si nu este, trebue sa lase turismul unui sef de departament si sa se ocupe numai de Dezvoltare, sa organizeze astfel lucrurile incat Romania sa primeasca rapid fonduri europene. Daca va avea un succes rapid si net, recunoscut in tara si in UE, ne va convinge pe toti ca are calitati de fond pe care le-a risipit in activitati si aparitii facile.Daca tot a ajuns acolo sus, intr-un post de extrema importanta pentru tara, in aceasta perioada deosebit de dificila, ar trebui sa ne controlam atacurile impotriva ei, sa nu mai vorbim de goliciunea ei (pe care n-o mai devoaleaza in ultimul timp). Ar trebui ca si ea sa renunte la ostentatia cu care isi vantura imbracamintea scumpa. O femee poate fi frumoasa si eleganta si cand se imbraca decent (ex.;Roberta Anastase). Am convingerea ca Udrea Elena a ramas o eleva silitoare, ca va reusi sa se lepede repede de artificii, ca isi va pune in valoare inteligenta, ambitia, vrednicia. Daca suntem convinsi ferm ca este o incapabila, trebue sa pornim imediat un atac concertat si masiv pentru inlocuirea ei. Daca oscilam, ar trebui sa nu mai amintim de epoca tineretii ei si sa ii dam unele indemnuri constructive. Este in interesul nostru, in primul rand. Daca va fi serioasa, va face o impresie f. buna in relatiile tarii cu UE.
Triada Blaga-Videanu-Berceanu, angajata in bucataria aplicarii programului PD-L, sabotati “la marea stiinta”, de PSD si de PNL, pare ca nu alpeaca urechia la indemnurile de reformare a partidului, venite din partea domnului profesor Cristian Preda. Eu nu cred ca cei trei au ajuns in faza auto-suficientei, a infatuarii, a vedetismului orb.
Forta intelectuala a domnului Cristian Preda, respectul de care se bucura in cercul expertilor in politologie, il fac apt pentru sustinerea unei serii de discutii deschise nu numai cu “triada”, ci si cu ceilalti membri de la varful PD-L.
Domnul Cristian Preda va asigura un nivel ridicat al discutiilor. Ambele parti, PD-L si domnul Cristian vor avea de invatat unii de la “altul” si invers.
Sunt convins ca atat cei din conducerea partidului cat si domnul profesor Cristian Preda sunt animati de cele mai bune intentii, favorabile nu numai PD-L.
Discutiile nu trebue sa inceapa cu “schimbarea garzii din fruntea PD-L” (s-ar bloca de la inceput), ci cu un concept si un program de reformare moderna a partidului. Aceasta trebue sa fie tema care sa ii uneasca pe participantii la discutie, ca intr-o familie armonioasa, unita de un interes comun
Doamna Pippidi,
totul in regula cu critica, dar atentie sa nu cadem in zona PSD/PNL, unde cred ca este si mai rau; sau nu sunteti de acord ?
Multumesc frumos.
Am urmarit emisiunea lui Turcescu (Realitatea TV), la care au participat prof. Cristian Preda cu Mitrea. A fost interesant de vazut trei oameni atat de distinct diferiti unul de altul ( prin fire si prin cultura). Turcescu, desi de regula sec, comercial cauta, ambitios si abil cum e, sa isi promoveze convingerile lui, ascunse neindemanatic in spatele intrebarilor lui si al raspunsurilor chestionatilor. Mitrea, impins, imediat dupa ‘89, de interesele lui in fruntea sindicatului soferilor Fratia, plamadit in gloata activistilor PCR/FSN/PDSR/PSD, afiseaza atitudinea muncitoreasca, combativa, realista, pragmatica, cu priza la mase, emotionat numai in momentele cand isi mai joaca vreo noua carte personala, cum este cazul acum, in competitie cu fratii lui de cruce, pe care ii cunoaste ce ocne sunt, greu de driblat. Prof.Cristian Preda nu vrea sa fie in categoria celor la care se refera dictonul “fa cum spune popa, nu cum face popa”. El vrea sa fie (nu poate altfel) din categoria celor extrem de putini pentru care ar trebui sa se creeze dictonul “fa cum spune si cum face popa”. Adversarii felului de a fi al prof. Preda (rezultat al firii si al instruirii temeinice, al muncii cinstite), sunt sufocant de numerori, constitue cvasi-unanimitatea politicienilor de azi, se vor uni in fata “pericolului” comun (C.Preda) – ingredientul menit sa elimine tulbureala apei in care pescuiesc ei ultra-eficient. Mitrea recunostea pro-forma, fiindca l-ar putea servi in campanie (lupta cu colegii-rechini), ca nici telurile “teoretice” ale luptei prof.Preda nu sunt de lepadat. Alde Mitrea il privesc pe prof. de stiinte politice ca pe o curiozitate periculoasa (o nuca tare) fiindca “face ce spune”, bagand astfel “prostii” in capul oamenilor. Prof.Preda este o rara avis, face parte drintre putinii ghiocei plapanzi pe care legile firii lor (personale) i-au impins sa iasa la lumina, deasupra nametilor politicii romanesti.
Ii doresc sa reuseasca sa infiga un steag victorios, de viata lunga, reper si speranta pentru tineri, vizibil de la mare distanta, in terenul pietros al politicii de pe Dambovita. Sa il sustinem pe profesorul de Stiinte Politice Cristian Preda!
Om bun, fii bun si ia o pauza!