Ma bucur, in sfarsit, ca guvernul Boc si-a amintit de evazionistii din presa, arta si edituri, care riscau sa supravietuiasca si acestei crize, si s-a hotarat ca nu e cazul. Gafeur ca acum un an, cand interzicea cumulul pensiei cu venitul, nu cu salariile actorilor, guvernul ne va pune sa platim contributii la pensii pe veniturile din drepturi de autor ale lui Lucian Blaga sau Nicolae Iorga. Cine stie, poate li se deconteaza undeva? Sau poate urmasii vor trebui sa asalteze cu certificatul de deces sucursalele Ministerului Finantelor? Se va plati pensie si pe drepturile de autor ale celor care nu sunt rezidenti si cotizeaza la pensie in alta tara membra UE, ca mine? Probabil.
Guvernul are un gol la pensii, deci carevasazica la pensii trebuie sa bage mana in buzunarul oricui. Ma astept sa incerce sa retina si din drepturile unuia, Coelho pe nume, care castiga de ani de zile drepturi de autor mai mari ca oricine de pe planeta si nu plateste CAS in nici una dintre tarile care cotizeaza la faima lui planetara.
Ce e paranormal e principiul. Ca Guvernul are instrumente destule sa vaneze evaziunea prin drept de autor. E clar ca fotbalistii nu sunt autori si nu necesita mare efort sa prinzi nici contabilii, nici soferii. Dar de ce sa munceasca sa stranga de la cine se da autor prin frauda, daca poate lua pe daiboj de la autori.
Citeste mai mult in articolul Cateva fapte paranormale, aparut joi, 21 ianuarie, in Romania libera.
Un articol de mult bun simt despre de ce ar trebui si oamenii din presa sa plateasca CAS; scris, ei da, de un jurnalist: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/883735/EDITORIALUL-EVZ-Presa-cerseste-mila-lui-Boc/
Il reproduc aici integral:
Presa cerşeşte mila lui Boc
Mircea Marian
Vineri, 22 Ianuarie 2010
Mircea Marian: „În loc să stăm în genunchi în faţa politicienilor şi să cerem ajutoare de stat, ar trebui să-i oferim publicului informaţii, anchete şi comentarii oneste şi citibile”.
Ziariştii şi patronii din presă ar fi de acord ca, „în principiu”, să plătească CAS pe drepturile de autor, dar numai cu condiţia ca guvernul să-şi facă o pomană şi să aplice „măsurile europene de sprijinire a industriei mass-media”.
Aceasta este concluzia unui comunicat difuzat, miercuri, de către mai multe organizaţii din media, printre care Clubul Român de Presă şi Asociaţia Jurnaliştilor Români.
Credeam că mai penibili decât în campania electorală nu vom reuşi să fim. M-am înşelat. Acest amestec de ameninţări voalate, şantaj şi milogeală plângăcioasă în faţa guvernului Boc – pe care în restul timpului îl ţinem numai în şuturi – arată cât de jos a ajuns breasla. Sigur că da, şi cei din Franţa primesc pomeni de la Sarkozy. Dar aceea este o ţară cu o presă care, nu cu mulţi ani înainte, ştia de faptul că preşedintele are o amantă, păzită de instituţiile statului, şi nimeni nu scria nimic.
În alte state civilizate, ziariştii au refuzat mila celor aflaţi la putere. „Separaţia dintre stat şi presă este fundamentală pentru constituţia noastră democratică”, spunea şeful trustului Axel Springer, Mathias Dopfner, într-un interviu dat celor de la „Der Spiegel”. Mai bine o industrie media în faliment decât una finaţată şi dirijată de stat, mai susţinea Dopfner, iar opiniile sale erau identice cu ale multor altor jurnalişti, printre care şi cei de la „Wall Street Journal”.
În România, ziariştii cer să fie ocrotiţi, de parcă am fi pelicanul creţ, specie pe cale de dispariţie care cuibăreşte în Delta Dunării, alături de Sorin Ovidiu Vîntu. Nu plătim CAS pentru drepturile de autor – o şmecherie ieftină, de care mai beneficiază şi alte categorii defavorizate, printre care avocaţii, artiştii şi fotbaliştii.
De ce un muncitor în construcţii sau o vânzătoare plătesc şi contribuie astfel la sistemul pensiilor de stat, iar noi nu? Pentru că presa este „importantă” pentru ţară, explica, în martie, într-o declaraţie dată celor de la HotNews, Cristian Tudor Popescu. Iar Popescu făcea şi o lungă listă de facilităţi de care ziarele ar urma să beneficieze: la transport, distribuţie şi cheltuieili de deplasare.
Şi Cătălin Tolontan credea că sprijinul statului este necesar: „E bine că oamenii din guvern se gândesc la soluţii”. Nu au trecut decât vreo şase ani de la vremurile în care executivul condus de Adrian Năstase chiar oferea sprijin industriei media: publicitate de stat, facilităţi fiscale, plus ajutor pentru înfiinţarea unei reţele de distribuţie.
Jurnaliştii se scăldau în bani – unii mai mult ca alţii, într-adevăr. Dar care a fost rezultatul? Până la urmă, publicul şi-a dat seama că Năstase, Mitrea şi Dan Ioan Popescu şi-au cumpărat astfel favorurile celor care conduceau, la acel moment, presa.
Dar problema mai gravă este că, după zece ani în care s-a obişnuit să trăiască din pomeni, jurnalistul român a devenit leneş, suficient şi convenţional. Pierdem bani şi din cauza crizei, dar cea mai mare problemă este că furnizăm marfă proastă, pe care publicul nu vrea să o mai plătească.
În loc să stăm în genunchi în faţa politicienilor, ar trebui să oferim informaţii, anchete şi comentarii oneste şi citibile. Atunci, poate că publicul ne va ierta păcatele trecute şi va fi dispus să ne finanţeze. Dacă nu reuşim, eu cred că ne merităm falimentul.
E o balmajeala articolul d-nei Pippidi, in afara ca e vehementa, nu se intelege mare lucru. Care-i argumentul, de fapt? De ce sa nu se plateasca asigurari pe drept autor? Ca e d-na Pippidi foarte buna la facut misto de Boc?
In schimb, un articol perfect scris si argumentat de Mircea Marian. Si-a luat-o probabil, ca ziarist, de la colegii lui petru ce spune.
aveti dreptate , toata lumea sa plateasca cas si sa se contribuie la fondul pensiilor , sa nu primeasca pensii cei care nu contribuie la fondul de pensii , cei din presa sa scrie articole pe marginea problemelor serioase ale societatii , sa ofere solutii de rezolvare nu sa urmareasca cine cu cine face amor ( problema strict personala )si sa bata apa in piua in multe reviste despre asa ceva , cui folosesc aceste subiecte usurele , care provoaca grata ?
Ref la criza si buget deficitar vuieste o lume intreaga ! Evident subiectul este legat de paradisele fiscale si conturile secrete pe care toate statele cauta sa le eradicheze ! Greu dar sunt preocupari si chiar reusite partiale.
In Romania nu pare sa fie pomenit subiectul !? De ce?