Sistemul romanesc de achizitii publice: bubele si tratamentul
Oct 23rd, 2009 by SAR
Care sunt principalele bube ale sistemului de achizitii publice in Romania? E normal sa se anuleze licitatii in nu mai putin de 25% din cazuri, de catre autoritatile contractante? Se pot frauda licitatiile publice in Romania, respectand totusi cu strictete cadrul legal? Este nevoie de o legislatie mai stricta, sau dimpotriva, procedurile sunt prea birocratice? Nu in ultimul rand, cum raspund institutiile statului cand sunt intrebate de achizitii si contracte din bani publici? (fara gluma, un astfel de raspuns mai jos, la solicitarea noastra pe Legea 544)
La toate aceste intrebari SAR a incercat sa raspunda in raportul Banul public si interesul privat – o evaluare a eficientei, integritatii si transparentei sistemului de achizitii publice in Romania, lansat pe 23 octombrie la Howard Johnson. La link gasiti raportul si ideile principale din dezbaterea de azi.
Spuneti-ne parerea Dvs! Cum se poate manipula legea achizitiilor publice la noi si care sunt solutiile posibile?
Pe blog sunt aprobate toate comentariile cititorilor (exceptand, desigur, atacuri directe fara legatura cu subiectul discutiei etc.). Am primit de asemenea, tot sub forma de comentariu, o analiza a problemelor din sistemul de achizitii publice, pe care o gasiti aici, cu mentiunea ca nu exprima in mod necesar pozitia SAR.
O intrebare faorte indreptatita pusa de domnul Mazare celor ce cer informatii (chiar daca informatiile au carcater public): in ce fel vor folosi aceste informatii..
Pai in ce fel? Nu vor fi folosite. Informatiile au fost cerute doar pentru “intimidare”.
Mai Johann, unde vezi tu intrebarea “in ce fel vor folosi aceste informatii”?
Nu comentez mai mult ce-ai scris ca sigur nu-mi mai publica postul.
Johann, esti cam varza. Informatie publica inseamna o informatie la care oricine poate avea acces. Chiar dc e puscarias, infractor…etc Deci nu are nicio relevanta ce salariu are seful de la SAR, de unde, sau de cati bani baga benzina pe luna.
Ca sa explic mai bine “poanta” cu raspunsul d-lui Mazare. SAR a trimis o cerere de informatii pe Legea 544, conform careia orice institutie publica ESTE OBLIGATA sa raspunda intr-un anumit interval de timp la informatii din categoria celor solicitate (despre contracte, achizitii, licitatii etc., in general despre tot ce priveste banul public pe care il administreaza). Nu este optional, daca institutia respectiva nu raspunde poate fi actionata in justitie, exista sanctiuni. In loc sa raspunda conform legii, primaria a preferat sa “ne dea peste nas”, intr-un mod destul de amuzant. De remarcat ca, spre deosebire de primarie, institutie publica, SAR nu are nicio obligatie legala de a raspunde unor astfel de intrebari (nu face obiectul Legii 544).
AC are obligatia sa publice rezultatul procedurii in SEAP, in 48 de zile parca. Ati verificat la “atribuite”?
In anul 2008 mi-am instalat cu ajutorul unei firme , cu contract si TV platit, 4 calorifere si o centrala pe gaze, Totul m-a costat 6 000 lei.
In aceeasi perioada la gradinita din scoala unde lucrez s-au instalat 10 calorifere si o centrala termica si s-a facut reabilitarea termica ( ar fi trebuit aceasta din urma sa coste cel mult 12 000-16 000 lei).
Cat credeti ca a costat totul? Un miliard vechi adica 100 000 lei.
Va vine sa credeti? Chiar si Curtea de Conturi a gasit ca totul este corect. Nu afirm nimic altceva decat ca reprezentantii statului de drept sunt cei mai slabi gospodari si pentru ca nu exista cu adevarat transparenta cine mai stie ceea ce afirm eu ?
I-ati dat in judecata ? Cred ca ar merita, fie si numai pentru insolenta raspunsului… inteleg ca oricum nu au raspuns solicitarii conform legii 544…
Ma bucur sa vad ca in sfarsit intelectualii din tara asta s-au hotarat sa faca ceva. E un inceput timid, dar totusi, pana la urma un ghiocel este un semn al primaverii care va veni.
Ar fi excelent daca autorii unor asemenea lucrari docte ar citi cum trebuie legislatia si daca si-ar controla cu atentie exprimarea. Cel putin gluma proasta cu licitatiile de 34 de zile din Raport, de la sectiunea TextBox 2 e culmea. In primul rand ca nu sunt doar 52 sau 34 de zile, ci se mai adauga inca trei zile lucratoare (art. 27 alin.3 HG 925/2006). In al doilea rand sunt 11 zile de standstill, nu zece (art. 205 alin.1 lit a OUG 34/2006) iar acestea sunt zile libere, ziua transmiterii si ziua semnarii nu se iau in calcul.
Apoi se omite cu nonsalanta obligatia stabilita la art. 76 alin.2 HG 925/2006 unde se prevede: “Comisia de evaluare are obligaţia să întocmească înscrisuri prin care se formalizează deciziile adoptate în cadrul procesului de evaluare”. Pentru “experti” asta inseamna ca etapele de evaluare a ofertei si documentelor insotitoare trebuie formalizate prin inscrisuri si in plus trebuie acordate termenele legale de raspuns la clarificari, etc…. Prin urmare Raportul omite total perioada de evaluare a ofertelor si face o confuzie frecventa in randul celor care nu cunosc legislatia si procesul de achizitii publice: confunda perioada legala de asteptare pana la depunerea ofertelor cu procedura de atribuire in ansamblul sau. Aici se poate lua in calcul inca o precizare a legiuitorului, mai precis art. 200 OUG 34/2006 care permite extinderea termenului de evaluare la maxim 40 de zile.
Prin urmare povestea cu licitatiile peste prag JOUE care dureaza 34 de zile ramane doar o poveste buna pentru un raport pe banii maichii UE. Desigur ca mai sunt si alte chestiuni “fragile” in raport, dar timpul meu este destul de limitat. Stima….
Imi pare extrem de rau pentru timpul pierdut cu acest raport. Nu am regasit in el suficienta cazuistica si nici suficiente interpretari pentru a trage vreo concluzie.
Ar fi fost poate bine sa consultati si participantii la licitatii, nu doar sa cititi documentele disponibile si sa solicitati documente autoritatilor contractante.
Peste jumatate din raport este doar o analiza fara obiect a legislatiei existente, iar exemplele din text-box sunt insuficient documentate astfel incat nu se poate trage din ele nici o concluzie utila.
Raportul ar trebui sa fie util specialistilor in domeniu si participantilor la licitatii, care de altfel se presupune ca stiu bine cadrul legal, nu e cazul sa citeasca zeci de pagini despre OG34 si legislatia subsecventa.
Nu avem nici jurisprudenta analizata, desi se afirma clar ca e foarte importanta. E importanta, dar nu o analizam…
Nici analiza din punct de vedere al coruptiei nu isi are rostul asa facuta, fiind bazata pe presupuneri.
Comparam coruptia din achizitiile publice din Ro cu cea din Mozambic. Nu vad nici un sens in asa ceva.
Exista neintelegeri grave si in privinta legislatiei ca atare, confuzii si lipsa de expertiza faptica, cel putin in ce priveste interpretarea unor conditii cum ar fi certificarea ISO (conditie preluata pur si simplu gresit din Directiva, toata lumea refuzand de fapt sa acepte asta), cifra de afaceri (care trebuie sa fie in legatura cu un risc identificabil al contractului in cauza, nu cu o categorie de riscuri valabila pentru orice contract) samd.
Interpretarea si recomandarile ar fi trebuit sa fie pe categorii de contracte (bunuri, servicii, lucrari), deoarece se interpreteaza diferit. Un punct bun totusi analiza contractelor de concesiune (delegare).
Nu se regaseste nici analiza contributiei ADR-urilor la elaborarea caietelor de sarcini, probabil cauza principala a intarzierilor si dificultatilor din proiectele PAHRE de infrastructura.
Cred ca principala problema a acestui raport este ca a fost finantat de cineva fara interes. Cu totul altfel ar arata acelasi raport platit de ofertanti.
La o prima vedere ar aparea ca “bine ca s-a facut si atat!”. Dar, judecand mai mult, impactul negativ este imens, deoarece da impresia ca s-a epuizat subiectul.
Cu riscul de a parea rautacios, parerea mea este ca raportul la fost intocmit pentru bani, nicidecum pentru a gasi o solutie reala.
Hai sa pun altfel intrebarea: cine dintre autori a elaborat macar o oferta si a participat macar la o procedura, in calitate de ofertant?
Cum spunea cineva: “Consultant staff”.
O observatie la scrisoarea de la domnul Mazare:
Din experienta mea, o consider pozitiva, deoarece cel putin din sarcasmul imbecil rezulta macar intentia de a nu raspunde (ma intreb ce ar face domnul Mazare daca SAR i-ar furniza datele cerute, care de altfel se regasesc ca date publice cu acces gratuit sau cu o taxa infima, la Ministerul de Finante sau la Camerele de Comert; dar, asta presupune ca domnii de la primarie sa stie ca firmele, ONG-urile etc. depun situatii anuale).
Eu am exemple in care autoritatea contractanta SE PREFACE ca raspunde, ceea ce este de mii de ori mai grav, deoarece te scaote din termene si te trimite in justitie in loc de CNSC.
Asa ca domnul Mazare raspunde macar in stilul lui de baskalie, baskalie de altfel absolut raspindita in Romania de astazi.
Vis-a-vis de cele subliniate de Dedalus as mai pune o intrebare: cati dintre autorii raportului au participat la o procedura de atribuire de partea cealalta a fileului, ca membru in comisia de evaluare sau autor al unei documentatii de atribuire?
Amice, eu am fost pe foarte multe parti in procesul asta…
Jos palaria daca tu te-ai ocupat la modul serios de conditii, criteriu factori etc. , ca membru in comisia de evaluare sau autor de caiete de sarcini.
Autoritatea contractanta si ofertantul nu sunt dusmani intre ei, si nici ofertantii intre ei, in sensul unui razboi pe viata si pe moarte.
Pur si simplu cu cat lucrurile sunt mai clare, cu atat e mai bine pentru toata lumea.
Problema mare si durerea mare apar atunci cand autoritatea contractanta, constient sau nu, complica lucrurile sau le lasa intentionat confuze.
Sau, altfel spus, pot accepta sa pierd o licitatie daca am consurenti cu oferte mai bune. Dar, in experienta mea am intilnit peste 90% din cazuri de castig fara legatura cu conditiile ofertate.
Pot sa iti arat exempe de raspunsuri la cererea de clarificari care nu au nici un raspuns in ele de fapt. Unele or fi din necunoastere, dar multe sunt intentionate.
Si inca un lucru, pe cae chiar ca nu pot sa il inteleg – si poate mi-l explici tu, daca zici ca ai fost in comisii- de ce nu se folosesc procedurile de cumparare directa (eventual alea din SEAP) sau orice procedura interna , la licitatiile de contracte mici? (sub 15000 EUR). CE ii face pe oameni sa mearga in cerere de oferte pentru contracte simple estimate la 3000 EUR?
Pari sa intelegi despre ce-i vorba practic in povestea asta, de-aia de intreb. Mi-ar face placere sa conversam si personal, poate iese ceva bun.
Am lasat pe forumul dedicat acestui subiect, topic plasat de mine, un comentariu ceva mai lung, in care am abordat acest subiect mai pe larg, descriind cateva din tehnicile de “manipulare” ale autoritatilor contractante. Este nevoie de multa experienta si de intelegerea reala a procdeurilor pentru a arata in ce consta “dedicatia” .
Nu e vorba despre “o fantezie” in ce priveste criteriile, ci de crearea confuziei favorabile deciziei subiective. Crearea confuziei este dorita, in rare cazuri e simpla incompetenta.
Marea problema este ca “a citi printre randurile” caietelor de sarcini si fiselor de date ale achizitiilor necesita al naibii de multa atentie si mai ales experienta.
O cu totul alta treaba este contracararea acestor practici. Cererea de clarificare este in acest moment pura pierdere de vreme. Nimeni nu-ti va mai da alte detalii decat copy-paste din caietul de sarcini sau citate din lege.
Iar practica frazelor confuze este atat de bine pusa la punct, incat o cotnestatie la CNSC cere al naibii de mult efort. Incercati numai sa luati o fraza evident lipsita de sens dintr-un caiet de sarcini si sa ii demonstrati lipsa de logica. Cum faci frate sa arati ca o fraza este de neinteles?!
Si toata povestea e facuta si mai dificila prin sucrtarea termenelor si includerea sfarsitului de saptamana in ele. Eu am avut o licitatie anuntata joi noaptea (23.30!) cu termen de depunere… miercuri dimineata in provincie!
Timp destul, ziceti?!! Aiurea! Stiti care este termenul legal pentru un certificat ANAF? Cinci zile!
Care va sa zica, daca depuneam cererea de certificat vineri dimineata, fara ziua depunerii 5 zile sunt… Vinerea urmatoare!
E legal? Este! Ma poate scoate din licitatie pe nedrept? Da! ii pasa cuiva? Nu!
Bun, alta situatie: persoana de contact. Stiti care este prima grija a persoanei de contact? Sa nu poata fi contactata!
De ce, veti zice, si pe buna dreptate. Pai, am intrebat si eu o persoana de contact care se ascundea de mine. Stiti ce mi-a zis: “Nu vreua sa fiu facut responsabil de contactul cu Dvs., sa nu creada nimeni ca am aranjat ceva!”.
Omu” era cand la WC, cand chemat la shefyu, cand “cu probleme de familie”, cand “la cursuri intr-o zona fara acoperire”.
Bine, dar eu vreau sa stiu daor daca a primit cerera mea de clarificari! “Nu stim, doar domnul XX stie. Cautati-l!”
“L-am cautat, dar are telefonul inchis!”
“Nu stim noi, nu se paote, paote nu ati format bine!” (!??).
Si uite-asa.
O sa ziceti “Mare branza!”.
Poate ca nu-i, dara ia incercati sa aveti macar trei licitatii de-astea pe luna si mai discutam dupa aia cat de mare este branza….
Va mai dau si alte exemple, dar am observat ca astea reale nu prea prezinta interes…
@Dedalus si aburel: cazurile reale prezinta foarte mult interes, si multumim pentru comentariile pertinente. Noi am vrut ca acest raport sa ofere o introducere in problema (destul de “opaca”) pentru publicul larg, dar si sa fie inceputul unei dezbateri serioase pe problemele sistemului romanesc de achizitii. Ne notam toate comentariile Dvs!
V-am trimis raportul meu independent. Sa fiu sincer, nu m-ar mira sa se piarda pe undeva. De fapt, si daca apare publicat, cine credeti ca are chef sa se bage in asa ceva? Cum spuneam situatia convine pentru permite usor “dedicatziile”, in fix cadrul legal.
Mai mult, desi banii aruncati pe apa Sambetei prin proceduri eronate sau contrafacute egaleaza probabil 10% din imprumutul de la FMI, numai in acest an, prima mare bariera este lipsa personalului calificat sa analizeze cadrul legal si sa propuna modificari. Este extraordinar de dificil, pentru ca presupune nu doar cunostinte de drept, ci si o practica destul de dureroasa.
Timpul necesar modificarilor este si el indelungat (probabil peste 6 luni), asa ca persoanele cu asemenea calificare nu se reped in subiect – cine munceste pe degeaba o jumatate de an?!!
Mai ramane ANRMAP- acolo sunt realmente niste specialisti extrem de competenti si de bine intentionati. Este una dintre putinele agentii de stat fata de care mi-as scoate oricand palaria (fata de oamenii de acolo, nu fata de cladire…:-)). Ma minunez ca mai au atat interes dupa cat muncesc. Fiind insa putini si avand o gramada de sarcini, nu cred ca pot sa mai si modifice cadrul legal respectiv.
Asa ca suntem probabil condamnati sa irosim din bugetul de stat si din cele locale peste un miliard de euro pe an.
Totusi, multumiri pentru efortul de a realiza si publica raportul Dvs.! Dupa parerea mea (cu toate criticile…), este SINGURUL document serios privind politicile publice semnificative din ultimii 10 ani.
Noi, la SAR, ne-am preocupat in special de transparenta procesului. Am propus si au fost incluse in lege acum cca 2 ani cateva prevederi referitoare la transparenta si accesul la informatii iar prin acest proiect am vrut sa vedem cum se reflecta aceste lucruri in practica.
Raportul a depasit un pic scopul initial, in sensul ca incercat sa raspunda unei discutii ce de la inceputul anului a prins aripi si anume ca din cauza procedurilor impuse de transparenta se pierde la eficienta si prin urmare ar trebui sa lasam regulile mai laxe.
Ce am incercat noi sa vedem este daca intr-adevar se poate da vina pe transparenta, sau daca nu cumva este mai degraba lipsa de capacitate a autoritatilor publice (bineinteles oamenii care participa la discutiile pe blog se exclud
).
In ceea ce priveste problemele de substanta legate de achizitii, noi abia am ridicat un pic coltul perdelei dar suntem interesati sa continuam.
Daca vreti intr-adevar sa apucati taurul de coarne (nu vreau sa fiu, ci doar sincer), ceea ce ma indoiesc, scrieti-mi. Aveti e-mailul meu, doar.
Dar am auzit de atatea ori ca se doreste reformarea sistemului de achizitii publice si nu am vazut decat o singura prevedere decenta (aia cu gratuitatea obligatorie a caietelor de sarcini) in astia aproape trei ani de cand e ordonanta 34, ca nu mai cred nimic.
Una din afirmatiile raportului este intr-adevar esentiala: domeniul achizitiilor publice este cel mai dificil din politicile publice europene si probabil si din cele nationale. E nevoie de extrem de multa rabdare si cunostinte, SI NU DOAR DE DREPT- pentru a intelege intr-adevar ce e acolo.
Povestea aia cu transparenta- da e OK, dar e mult prea subtire. De exemplu, doamana Udrea a pus pe site documentele licitatiilor, dar numai o parte si oricum in asa fel incat esentialul nu era. Daca insa te uitai cu superficialitate, era usor sa spui: OK, ce transparent!
Transparent inseamana si complet, si pe inteles, nu doar niste documente aruncate pe site.
V-am dat exemplul anuntului de la Academia Romana, cu un caiet de sarcini absolut aiuritor. Ala era si legal, si transparent. Dar, daca te uiti mai cu atentie, vezi o gramada de lucruri chestionabile in el. Care- da! Sunt legale!
In general, coruptia din achizitiile publice poate fi considerata ca apartinind criminalitatii de “gulere albe”, exterem de dificil de detectat, de contracarat si, mai ales, de probat.
De-aia eu spun ca era mult mai bine sa va axati pe dosare si pe discutii cu ofertanti harshiti, nu pe transparenta. Mazare e un fraier ca a dat nastere la dezbaterea asta asupra lui. Va pot da exemple de licitatii unde, daca nu stii unde sa te uiti, te uiti degeaba. Si chiar daca stii unde sa te uiti, e ingorzitor de dificl de decelat si, mai ales de probat, unde e hiba.
Ma rog, scrieti-mi daca intr-adevar doriti ceva de substanta.
1. Si inca un lucru, pe cae chiar ca nu pot sa il inteleg – si poate mi-l explici tu, daca zici ca ai fost in comisii- de ce nu se folosesc procedurile de cumparare directa (eventual alea din SEAP) sau orice procedura interna , la licitatiile de contracte mici? (sub 15000 EUR).
Pe SEAP nu exista proceduri. SEAP pune la dispozitia autoritatilor contractante si ofertantilor un catalog electronic de produse si servicii a carui utilizare este voluntara si nu impusa prin lege. Acest catalog electronic trebuie folosit cu discernamant de catre autoritatile contractante astfel incat sa se poata asigura folosirea eficienta a fondurilor publice. Din propria experienta pot sa spun ca preturile cu care companiile vin pe acest catalog sunt in general mai mari decat cele care se pot obtine prin aplicarea de proceduri competitive, mai ales acolo unde este posibil procesul de reofertare.
2. CE ii face pe oameni sa mearga in cerere de oferte pentru contracte simple estimate la 3000 EUR?
Simplu: competitia reala.
3. As fi foarte curios sa citesc si eu acel raport independent.
4. O solutie ar putea fi infiintarea unitatilor de achizitie centralizate. Se practica mult pe afara si ar avea multe avantaje: o agregare a cererii, mai buna gestionare a procesului investitional. La noi s-a ajuns la situatia paradoxala ca fiecare institutie cu 15 oameni are compartiment de achizitii publice (care trage dupa el si un compartiment juridic, obligatoriu).
SE fraudeaza si inca cum. Toate licitatiile sunt trucate iar procentul din contract este de cel putin 10%. Eu stiu pt. ca lucrez in aceasta sfera. Binenteles sefii se infrupta.
sunt o gramada de licitatii trucate/aranjate ca sa iasa cine trebuie, si nu numai in acest domeniu.
am intrat total intamplator pe acest site, cautand material ajutator pentru tema de dizertatie pe achizitii publice….lucrez in domeniu si vreau sa va spun ca sunt proceduri unde autoritatile contractante nici nu se mai chinuie sa acopere blaturile…se comporta de parca institutia este mosie proprie…noi nu avem voie sa luam contact nici cu autoritatile contractante nici cu operatorii economici decat prin tel, doar registratura lucreaza cu publicul… in rest….numai in bude nu avem camere de luat vederi….
uneori ii mai ajut pe unii operatori economici sa-si faca hartiile ca lumea…. ce pot sa-mi auda urechile de la oamenii astia, cum sint tratati la proceduri cu valori mari, ti se face stomacul ghem de nervi….cineva spunea aici pe forum ca nu i se raspunde la solicitarile de clarificari….very nice…fa contestatie….legea obliga autoritatea contractanta sa rapunda clar si fara urma de indoiala si in termen la oirce solicitare de clarificari….contestatie se poate face in orice moment pe parcursul derularii unei proceduri de atribuire.
parerea mea e ca problema cea mai mare e lipsa oamenilor care cunosc domeniul, mai ales in cadrl institutiilor publice…fac procedurile dupa ureche si evident castiga cine trebuie. am prieteni care tot incearca sa obtina contracte cu statul….imposibil…oricat de buni ar fi in domeniu…uneori se pun niste citerii de eligibilitate imposibil de respectat…am vazut o fisa de date a achizitiei unde se cerea experienta similara pe care nici o firma din romania nu ar fi putut sa o aiba chiar si daca ar fi obtinut toate contractele pe statii de epurare din tara,
un prieten care are o firma de aparatura medicala a fost scos de la o licitatie pe un motiv fara niciun temei legal….m-a sunat sa-mi ceara parerea…i-am spus sa ceara audienta la comisia de evaluare inainte de intocmirea rap de evaluare si sa-si sustina oferta cu legea in fata specificand exact textul legii, articole bla bal…au ramas aia blocati…erau paraleli cu legea…i-a amenintat cu contestatie pe contencios…evident ca i-au acceptat oferta si pana la urma au si castigat dar nu fara spaga de rigoare…
PS. DADELUS mi s-a parut foarte bine punctat raportul tau independent….sper sa nu te deranjeze dar am si preluat unele idei in teza mea de dizertatie
@”Cum se poate manipula legea achizitiilor publice la noi si care sunt solutiile posibile?”
Un posibil răspuns îl puteți găsi înțelegând implementarea (concretă) sistemului de semnături electronice din e-Licitații. Așa puteți găsi raspuns la întrebări:
- cine generează “secret key” , baza semnăturii electronice pentru un participant la licitații?
- cine/unde păstrază acea cheie?
- dacă & cum sunt semnate electronic documentele trasmise de către licitatori către autoritate?
Evident că entitatea care are acces la “secret keys” poate avea acces la orice document, chiar în sensul modificării lui.
Așa cum am văzut în urmă cu 2 ani , situația era tragi-comică.
Adică reprezentanții autorităților generau(păstrau?) fiecare “secret key”. Ce nu mai era secretă, semnătura electronică putând fi “forjată” de alte persoane(organizații?) decăt tilularii de drept, participanții la e-Licitații.
Nu cunosc situația de acum.
sunt o gramada de licitatii trucate ca sa iasa cine trebuie.