Alianţa pentru o Românie Curată continua si in mediul universitar misiunea sa de promovare a bunei guvernari si de combatere a coruptiei. Partenerii nostri sunt tinerii colegi de la Alianta Nationala a Organizatiilor Studentesti din Romania. Scopul nostru este acela de a construi un mecanism de monitorizare a vietii universitare, a institutiilor publice pentru ca tinerii sa stie cum si unde trebuie sa deschida usi catre Romania curata. Ii invitam pe studenti sa participe alaturi de noi la redesenarea, in timp real, a regulilor jocului bunei guvernari.

Evenimentul va avea loc pe data de 17 mai 2012, intre orele 11.00 – 12.30, in Sala de Lectura a Facultatii de Litere a Universitatii din Bucuresti (str. Edgar Quinet, nr. 5-7, sector 1).

Alina Mungiu-Pippidi, presedinte al Societatii Academice din Romania, initiator al Aliantei pentru o Romanie curata, profesor de politici publice la Hertie School of Governance, va modera aceasta intalnire cu studentii din cadrul mai multor facultati, cu lideri ai organizatiilor membre ARC, cadre didactice, reprezentanti ai societăţii civile.

Invitat special este Dl. Mark H. Gitenstein, Ambasador al Statelor Unite ale Americii in Romania, sustinator al proiectului STUDENT ARC.

Evenimentul este organizat cu sprijinul Facultatii de Litere a Universitatii din Bucuresti

Director de Proiect: Bogdan Iancu, Lector Dr., Universitatea din Bucuresti

Echipa de Cercetare:

Prof. univ. dr. Elena Simina Tanasescu, Universitatea din  Bucuresti (Cercetator Senior)
Lect. univ. dr. Diana-Lavinia Botau, Universitatea Babes-Bolyai (Cercetator Junior)
Lect. univ. dr. Lucian Bojin, Universitatea de Vest (Cercetator Junior)

Conferinta doreste sa initieze o discutie si o prima radiografie a tendintelor de autonomizare a unor institutii si structuri decizionale din perspectiva interferentei  constitutionalismului UE si al celui romanesc. Desi cazul paradigmatic al autonomiei administrative il constituie forma agentiei administrative autonome, fenomenul constitutional pe care il supunem dezbaterii academice depaseste cadrul strict al studiului acestei institutii juridice specifice (vezi cazul DNA, al autonomizarii partiale a unei structuri executive). Tematica interventiilor va privi, de exemplu, autonomia administrativa sau ”neutralizarea” politicului ca marca a constitutionalismului contemporan; transplantul de forme constitutionale vestice ca urmare a constitutionalizarii europene; receptia acestor forme in spatiul post-comunist romanesc; tendinte, ratiuni si efecte constitutionale ale autonomizarii (e.g. anti-coruptia ca meta-criteriu de constitutionalizare); evolutia constitutionala a unei anumite institutii sau structuri autonome (CSM, DNA, ANI) privita prin (polemica sau opozitie cu) prisma conceptuala descrisa mai sus etc.

Evenimentul va avea loc in zilele de 18, respectiv 19 mai 2012 la  Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti, Bd. Mihail Kogalniceanu, nr. 36-46, etaj 1, sala Stoicescu, Bucuresti.

Va rugam sa confirmati participarea la adresa de e-mail office@sar.org.ro pana joi, 17 mai.

PROGRAM
Governance/Government-The Constitutional Semantics of Autonomy

Friday, Mai 18^th 2012

16:00 -16:10 Opening Remarks by Prof. Dr. Flavius Baias, Dean, Law Faculty of the University of Bucharest

16:10 -16:30 Opening Note by Prof. Dr. iur. Dres. h. c. Vassilios Skouris, President, Court of Justice of the European Union

16:30-17:00 Opening Note by Prof. Dr. Alina Mungiu Pippidi (Hertie School of Governance, Berlin), Director, Romanian Academic Society

17:00-17:30 Opening Lecture, Dr. Bogdan Iancu (Lecturer, University of Bucharest; Research Project Director) ”Governance/Government-The Semantics and Semiotics of Corruption”

17:30-18:00 Discussion

18:00-20:00 Panel – Administrative Neutrality and Politics under the Brazilian Constitution  (Chair, Prof. Dr. Simina Elena Tanasescu, University of Bucharest))

Prof. Dr. Gilberto Bercovici (Faculty of Law, University of Sao Paulo), “The State Reform in Brazil: More of the Same?”

Prof. Dr. Rubens Beçak (Secretário Geral da Universidade de Sao Paulo), “Perspectives of Participative Democracy in Brazil”

Prof. Dr. Samuel Rodrigues Barbosa (Faculty of Law, University of Sao Paulo), “The Autonomy of Law and State Building in Brazil: a Contribution to Social-Legal Analysis”

Prof. Dr. Monica Herman Caggiano (Faculty of Law, University of Sao Paulo), “The Right to a Good Government- Instruments and Results. The Brazilian Experience”

Saturday, May 19^th /Sambata, Mai 19

9:30 -11:00

Moderator, Dr. Tudor Avrigeanu, CS II, Academia Română, Institutul de Cercetări Juridice ”Acad. Andrei Rădulescu”

Prof. Dr. Simina Elena Tanasescu (Universitatea din Bucuresti), ”Autoritatile administrative autonome-terminologie si concepte”  (Autonomous Administrative Institutions-Terminology and Concepts)

Prof. Dr. Dana Apostol Tofan (Universitatea din Bucuresti), ”Regimul juridic aplicabil autoritatilor administrative centrale autonome” (The Legal Regime Applicable to the Central Autonomous Administrative Authorities)

Conf. Dr. Manuel Gutan (Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu), ”Agentia Nationala pentru Integritate: intre imperialism juridic european si inginerie culturala” (National Integrity Agency-Between Juridical Imperialism and Cultural Engineering)

Theoria cum Praxis, Dl. Cristi Danilet (judecator, Membru CSM)

11:00-11:15 Pauza de cafea/ Coffee Break

11:15-12:45

Moderator, Conf. Dr. Valentin Constantin (Universitatea de Vest din Timisoara)

Lect. Dr. Lucian Bojin (Universitatea de Vest din Timisoara), ”Fundamentul si limitele autoritatii expertilor” (The Foundations and Limits of Expertise)

Conf. Dr. Dacian Dragos (Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca), ”Instrumente alternative de justitie administrativa: institutia Ombudsmanului” (ADR in Administrative Justice: the Ombudsman)

Lect. Dr. Diana Lavinia Botau (Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca), ”Efectivitatea politicilor antidiscriminare” (The Effectiveness of Antidiscrimination Policies)

Comentator Dl. Asztalos Csaba Ferenc, Presedinte CNCD

12:45-14:30 Pauza, masa de pranz/ Lunch Break

14:30-16:15

Moderator, Lect. Dr. Bogdan Iancu (Universitatea din Bucuresti)

Lect. Dr. Marius Nicolae Balan (Universitatea ”Al. I. Cuza” Iasi), ”Limitele si pericolele guvernantei” (The Limits and Dangers of Governance)

Conf. Dr. Valentin Constantin (Universitatea de Vest din Timisoara), ”Cateva observatii legate de administrarea unei exceptii” (A Few Observations on the Administration of an Exception)

Theoria cum Praxis- Dl. Codru Vrabie (Membru CNI)

16:15-16:30

Cuvant de incheiere din partea organizatorilor / Closing Note from the Convenors

16:30- Receptie la inchiderea lucrarilor conferintei/Closing Reception

Plecând de la constatarea că fenomenul corupţiei este rezultanta echilibrului dintre resurse şi constrângeri, studiul din 2011 ajunge la concluzia că “atunci când comparăm 2004 cu 2007-2008 şi 2010, descoperim că procedeele de alocare preferenţială din 2004-2008 s-au schimbat în oarecare măsură, au devenit mai subtile şi profesionale, sau au trebuit să se orienteze parţial către surse noi, din cauza crizei. Dar alocarea preferenţială şi favoritismul rămân sistematice şi practicate în mod deschis.”

Recomandările de la final rămân până în prezent valabile:

• o strategie anti-corupţie care să nu fie orientată sectorial (sănătate, educaţie etc), ci care să ţintească direct mecanismul -politic – principal de finanţare din banul public;
• reunirea monitorizării de jos în sus a imparţialităţii guvernului cu intervenţia de sus în jos (inclusiv de la Bruxelles) când steagurile roşii sunt vizibile, adică atunci când există dovezi asupra actorilor privilegiaţi;
• finanţarea actorilor de tip watchdog, în special în afara Capitalei şi mai ales
  când este vorba de fondurile europene;
• evoluţia legislaţiei anticorupţie pentru “a acoperi mai bine tranzactiile complexe, precum cele din energie, care sunt camuflate drept management defectuos, nu
  doar simpla dare si luare de mita”.

În ce priveşte momentul în care corupţia prin direcţionarea de resurse materiale din bugetul public poate fi împiedicată, Alina Mungiu-Pippidi este de părere că “noi trebuie să îi împiedicăm pe Guvern, trebuie să îi împiedicăm pe oamenii politici să poată livra preferenţial bunuri publice ale statului către cei care îi subvenţionează.” Cu alte cuvinte, atenţia noastră, a tuturor celor interesaţi de consolidarea statutului de drept şi a bunei guvernări, merită îndreptată către îmbunătăţirea normelor care privesc cheltuirea judicioasă a banului public. Motivul? “Pentru că cei care îi subvenţionează nu or să le mai dea bani dacă nu îţi poţi ţine cuvântul faţă de ei, dacă nu poţi să le dai contracte preferenţiale, dacă nu poţi să le dai legi care îi favorizează şi aşa mai departe” (extrase din interviul acordat RADOR pe 9 aprilie 2012).

Este un nou mod de a acţiona împotriva corupţiei, centrat în primul pe transparenţa cheltuirii banului public şi încurajarea cetăţenilor şi instituţiilor de tip watchdog pentru a menţine o privire vigilentă asupra administraţiei şi oamenilor politici.

Citeşte studiul publicat de SAR în 2011: Dincolo de percepţii. A devenit guvernarea României mai integră după 2004?

Școala de vară este un program adresat specialiștilor în analiza și evaluarea de politici publice de la partidele parlamentare, experților de la departamentele de politici din cadrul ministerelor, sindicatelor și organizațiilor non-guvernamentale.

Scopul școlii de vară este îmbunătățirea competențelor privind analiza de politici publice pentru pregătirea deciziilor și formularea de politici coerente cu necesitățile și problemele identificate. Etapele de învățare pleacă de la definirea problemei de politici publice, identificarea  actorilor relevanți pentru problema respectivă, analiza de opțiuni și analiza cost-beneficiu și evaluarea de politici publice.

Pentru mai multe detalii privind școala de vară, cine sunt mentorii, curriculum, documentele necesare pentru aplicație, consultați documentul PDF.

Școala de vară nu presupune costuri din partea participanților. Cursurile și workshop-urile se vor desfășura în limba engleză.

Aplicațiile sunt așteptate până la data de 29 iunie 2012 pe adresa daniela.marinache@sar.org.ro.

Acest obiectiv este susţinut şi în Carta Albă a Bunei Guvernări postată pe site-ul Romaniei Curate precizându-se necesitatea continuării fără ingerinţă politică a anchetelor DNA, fără represalii pentru procurorii şi judecătorii care au trimis în judecată sau condamnat oameni politici şi protejarea celor care au implementat, implementează şi vor implementa cerinţele MCV.

Cu privire la noua Strategie Naţională Anticorupţie (SNA), SAR apreciază pozitiv faptul că, în comparaţie cu cea precedentă care includea doar sectoare considerate vulnerabile, prezenta strategie se adresează întregului Guvern, dar şi Parlamentului, societăţii civile şi mediului de afaceri.

Pe de altă parte, datorită întârzierii lansării SNA, unele sectoare şi institutii au adoptat deja propriile strategii şi planuri de acţiune, riscul fiind acela al neconcordanţei strategiei generale cu abordarea anticorupţie a instituţiilor de la nivel local. În fapt, una dintre criticile majore are vechii strategii a fost tocmai faptul că nu se adresa problemelor de corupţie concrete cu care se confruntă instituţiile publice, motiv pentru care de cele mai multe ori planurile de acţiune ale acestora nu au făcut apel la obiectivele lansate de strategie.

Pentru mai multe informaţii, va invităm să citiţi articolele pe aceasta temă publicate pe site-ul România Curată:
http://www.romaniacurata.ro/ltfont-colorblackgtstrategie-pe-hartie-sau-angajament-fermlt-fontgtltb-2641.htm
http://www.romaniacurata.ro/guvernul-adopta-sna-4-2604.htm
http://www.romaniacurata.ro/ltfont-colorblackgtarc-cere-mentinerea-standardelor-din-mecanismul-uel-2370.htm
http://www.romaniacurata.ro/romania-curata-militeaza-pentru-realizarea-obiectivelor-din-carta-alba-2516.htm

Poziţie: asistent de proiecte/asistent SAR
Durată: 1 an, cu posibilitate de prelungire. Perioadă de probă plătită de 2 luni.
Timp de lucru: part time, 20 ore/săptămână
Responsabilităţi:
- acordarea de asistenţă coordonatorilor de proiect (asistenţă pentru: raportări financiare, organizarea evenimentelor, sprijin pentru diferite activităţi de implementare a proiectelor);
- monitorizarea presei şi comunicarea de informaţii/ştiri de interes pentru organizaţie
- alte activităţi de monitorizare şi colectare de date pentru proiectele SAR, în principal online; realizarea unui raport săptămânal cu noutăţi de interes pentru domeniile de activitate SAR;
- realizarea activităţilor de relaţii publice – suport pentru promovare şi diseminarea publicaţiilor SAR, parteneriate media;
- activităţi de secretariat / alte activităţi administrative: realizarea de diverse liste de contacte,  contactarea invitaţilor la evenimente.

Cerinţe:
- studii superioare finalizate sau în ani terminali;
- experienţă de lucru dovedită în organizaţii non-guvernamentale; experienţă în lucrul pe proiecte cu finanţare externă;
- interes pentru unul din domeniile: politici publice, ştiinţe politice, comunicare şi relaţii publice;
- interes pentru actualitatea politică cotidiană şi pentru activitatea instituţiilor publice;
- abilitate de lucru pe calculator (Microsoft Office, Outlook). Competenţele de lucru cu Word Press reprezintă un avantaj;
- o bună cunoaştere a limbii engleze (nivel avansat, minim C1).

Documente aplicaţie:
1.   Curriculum Vitae
2. Scrisoare de intenţie cu argumentarea interesului pentru activitatea SAR şi a calificării/competenţelor deţinute pentru ocuparea acestei poziţii
3.   Numele, organizaţia şi datele de contact (telefon, e-mail) ale persoanelor care pot oferi detalii despre competenţele/activitatea aplicantului (două contacte).

Aplicaţia va fi trimisă până la data de 15 mai 2012, la adresa daniela.marinache@sar.org.ro .

Scopul proiectului este de a creşte gradul de transparenţă şi de a îmbunătăţi responsabilitatea pentru cheltuirea banilor publici din fondurile structurale şi de coeziune, şi fondul de rezervă al Guvernului României. O atenţie specială va fi acordată cadrului de funcţionare şi practicilor achiziţiilor publice.

2012 este un an extrem de important, fiind în acelaşi timp momentul alegerilor generale şi la nivel local în România, şi termenul pentru formularea priorităţilor şi cadrului general de accesare a fondurilor structurale şi de coeziune pentru perioada 2014-2020 în Uniunea Europeană. Alocările bugetare preferenţiale sunt de obicei agravate de apropierea alegerilor locale şi generale. De asemenea, neregulile semnalate în conceperea şi practica achiziţiilor publice vor afecta cu siguranţă poziţia României la masa negocierilor pentru viitorul cadru de accesare a fondurilor europene, dar şi atingerea impactului preconizat al investiţiilor şi cheltuielilor publice din bugetul naţional.

Prevederile discriminatorii şi conflictele de interes, ca potenţiale surse de ineficienţă în realizarea achiziţiilor publice, vor fi investigate pentru a avea o măsură mai exactă a amplorii impactului pe care îl au şi pentru a identifica semnalele care se pot constitui într-un mecanism de avertizare rapidă pentru autorităţile publice responsabile, structurile de luptă anti-fraudă la nivel local şi european, unităţile de audit ale CE.

Cadrul de cercetare:

• perioada de anailză: 2004 – 2012;
• obiectul: fondurile structurale şi de coeziune, achiziţiile publice, Fondul de rezervă;
• rezultate: rapoarte cu privire la alocările bugetare preferenţiale din Fondul de rezervă şi situaţia achiziţiilor publice din punct de vedere al transparenţei, corectitudinii şi eficienţei; recomandări de politici publice, respectiv propuneri de modificări ale unora dintre actele normative ce privesc procedurile de cheltuire a banului public, respectiv impactul fondurilor; metodologie de monitorizare şi evaluare a bunei cheltuiri a banului public la nivel naţional şi european, pusă în practică pentru o avertizare rapidă a neregulilor apărute pe parcurs; formarea jurnaliştilor pentru a monitoriza şi scrie texte de investigaţie pe baza metodologiei create.

Finanţator: Open Society Foundations

Perioada de desfăşurare: decembrie 2011 – iunie 2013

text publicat pe 3 aprilie 2012 pe situl Alianţei pentru o Românie Curată.

Societatea Academică din România (SAR) în parteneriat cu Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet (ApTI) şi Organizaţia Română pentru Drepturile de Utilizator (ORDU) a organizat pe 27 martie la Centrul InfoEuropa o dezbatere despre dilemele legale, morale şi sociale ce privesc modul de respectare a drepturilor de proprietate intelectuală la nivel european şi în România. Dezbaterea a fost moderată de Laurenţiu Colintineanu, jurnalist RFI, şi a adus în discuţie impactul social al aplicării drepturilor de proprietate intelectuală în jurul unor noi dispoziții legislative propuse la nivel național și internațional, cum ar fi ACTA, IPRED 2 (Intellectual Property Rights Enforcement Directive) sau modificările propuse la Legea română a dreptului de autor (8/1996). Participanţii au formulat observaţii şi recomandări concrete pe marginea celor trei acte din punct de vedere etic, social, tehnologic, economic şi al libertăţii de expresie.

Cu ocazia dezbaterii, SAR a lansat şi documentul de analiză şi recomandări de politici publice, “De ce acordul ACTA nu trebuie ratificat de către Parlamentul României”, realizat de Constantin Vică, doctor în etica noilor tehnologii la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti. Acest document de oportunitate socială a ratificării ACTA de către Parlamentul României din punct de vedere al politicilor publice consideră că ratificarea este indezirabilă pentru România. ACTA nu definește cu claritate activitățile pe care le incriminează, foloseşte o terminologie din jurisdicții diferite (Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeană) sau termeni de propagandă ai marilor companii. Modul în care se va face interpretarea în cazul neclarităților fac din ACTA un acord indezirabil și riscant, iar implementarea sa, discreţionară, susţine Vică. În plus, România este un importator net de proprietate intelectuală iar printre partenerii economici cei mai importanţi ai României sunt China şi Rusia, ţări care nu au semnat ACTA şi care nu au de gând să facă acest lucru.
Din partea Ministerului Afacerilor Europene, Horaţiu Radu, subsecretar de stat, a subliniat că “internetul ridică noi provocări, creează premize pentru cetăţenii care nu sunt ataşaţi de lege, de respectarea drepturilor şi a valorilor umane pot să găsească prin internet, care pot să găsească un instrument şi pentru desfăşurarea de activităţi ilicite. Din acest motiv trebuie găsit un echilibru între drepturi şi obligaţii pe de o parte, şi între drepturile de proprietate intelectuală, între dreptul la protecţia vieţii private, între libertatea de exprimare, pe de altă parte. ” (Horaţiu Radu, subsecretar de stat, Ministerul Afacerilor Europene).

Una dintre problemele majore ale actelor europene supuse dezbaterii sau ratificării este că tratează identic fenomene extrem de diferite, cum sunt contrafacerea de medicamente şi schimbul de fişiere. De asemenea, deşi Răzvan Căsmoiu (ORDA) a declarat în cadrul întâlnirii că legislaţia naţională din România este mai dură decât ACTA şi că pentru noi nu este niciun avantaj în a o ratifica, “experienţa ne spune că atunci când s-a putut face o modificare legislativă, s-a făcut, în detrimentul libertăţii individuale.” (Ioana Avadani, Centrul pentru Jurnalism Independent). În cazul ACTA, unul dintre pericole este că autorităţile competente vor putea da autoritatea unui titular al dreptului de autor de a solicita informaţii personale de la furnizorii de servicii internet, fără a mai trebui să treacă prin justiţie.

Este evident că internetul va ramâne cu noi, este parte a programului nostru de guvernare şi este unul dintre factorii importanţi ai planurilor Uniunii Europene, prin agenda digitală, parte a Strategiei 2020, şi prin promovarea ideii de “digital citizen”, cetăţenia digitală. Însă trebuie de asemenea înţeles că “proprietatea intelectuală trebuie să evolueze împreună cu tehnologia şi cu societatea”  (Constantin Vică). Legea 8/1996 a fost formulată într-o vreme în care internetul era la nivel inferior din punct de vedere al vitezei de conectare (dial-up). Ea trebuie adusă la nivelul anului 2012. În prezent trăim o altă filozofie a drepturilor de autor. După cum afirma chiar Neelie Kroes, comisarul european pentru agenda digitală, “cetăţenii în momentul în care aud cuvântul copyright urăsc ceea ce este în spatele lui”. Dacă regulile actuale nu sunt văzute de cetăţeni decât ca o unealtă de a pedepsi, trebuie să ne gândim în ce măsură politicile actuale sunt corecte, sau e nevoie să le regândim. Sistemul juridic nu dă răspunsul asupra conflictului care se poartă între, pe de-o parte ceea ce numim dreptul de proprietate intelectuală şi libertatea de exprimare, viaţa privată, secretul corespondenţei, pe de cealalta parte. Pentru aceasta este nevoie de discuţii ample şi de o asumare strategică din partea Parlamentului şi a Guvernului României. Trebuie să ţinem cont de faptul că noua paradigmă de gândire, în care „prezenţele noastre online sunt un complement al prezenţelor fizice” (Ioana Avadani), nu se potriveşte cu prezenta lege a dreptului de autor. Din punct de vedere strict al legii, protecţia oferită nu face distincţii între diferitele opţiuni tehnologice şi în ceea ce priveşte intenţia autorului, care poate să dorească să decidă să facă o operă pentru domeniul public sau să pună la dispoziţia celor interesaţi opera pe propriul site, gratis. În ambele cazuri, titularul de drept de autor poate fi obligat să plătească remuneratii corespunzătoare către organismele de gestiune colectivă, ceea ce este un lucru ridicol. (Bogdan Manolea, ApTI).

O altă problemă semnalată în dezbatere este că “cei care fac legile nu ştiu tehnologie. În spatele fiecărui legiuitor trebuie să fie doi ingineri”  (Ioana Avadani). IP-ul nu este acelaţi lucru cu utilizatorul, iar acest lucru nu este înţeles cu adevărat în consecinţele sale. Modul de folosire a unei tehnologii dictează realitatea. Reţelele peer-to-peer sunt asociate cu pirateria, deşi studiile arată, la fel cum o face şi practica unor agenţi economici, că există beneficii economice considerabile ale acestei tehnologii, sub condiţia abordării unui alt model de business. Marea majoritate a furnizorilor de echipamente susţin ACTA pentru că implică investiţii majore în infrastructură. De exemplu, interceptarea apelurilor şi a fluxului de date este posibilă tehnologic, dar necesită schimbarea întregii infrastructuri de internet. De asemenea, trebuie înţeles că informaţia nu este limitată, raritatea acestor resurse este artificial creată şi artificial întreţinută prin „proprietatea intelectuala”. De asemenea, trebuie înţeles că odată cu internetul, proprietatea cu privire la calculator este din ce în ce mai neclară.  Nu se poate presupune că IP-ul este identic cu adresa fizică şi cu titularul contractului pentru furnizarea serviciilor de internet. Sunt câteva salturi ilogice care se fac iar legile sunt bazate pe aceste salturi. (Răzvan Rughiniş, Universitatea Politehnică din Bucureşti)

Inovaţia şi creativitatea vor privi fără îndoială şi în continuare internetul şi mediul digital, indiferent dacă ACTA va fi ratificat, sau se va da curs altor prevederi mai dure de protejare a drepturilor de proprietate intelectuală. Întrebarea este cărui scop vrem să direcţionăm inovaţia. Ratificarea ACTA va canaliza inovaţia într-o direcţie neconstructivă social: depăşirea barierelor artificiale de reglementare, care nu ţin de modalitatea folosirii tehnologiei. Or, aceasta este clar o iresponsabilitate socială faţă de toţi creatorii de inovaţie care ar putea să contribuie altfel la proiecte care conduc în mod real la îmbunătăţirea vieţii. (Răzvan Rughiniş).

Recomandările pentru decidenţii publici şi prezenţi venite din partea celor prezenţi au venit în sensul asumării unei viziuni în acelaşi timp clare şi strategice a Guvernului României cu privire la drepturile de proprietate intelectuală. Acest lucru ar trebui să fie realizat prin redactarea unui document de politică publică, document de poziţie în care să formuleze ce înţelege Guvernul României că ar fi rolul şi rostul drepturilor de autor în ierarhia drepturilor fundamentale şi care sunt acţiunile de ordin legislativ, tehnologic şi educativ pentru aducerea chestiunii în secolul 21 în care trăim (Ioana Avadani). În acelaşi timp, un asemenea document ar trebui să pună în faţă pe de-o parte normele sociale şi economice care se dezvoltă firesc între oamenii în mediu digital, şi constrângerile legii 8/1996, pe de altă parte (Constantin Vică). E important de înţeles care sunt tranzacţiile informatice între oameni şi în acelaşi timp care este potenţialul de reglementare al Internetului în România. Chiar dacă cei care distribuie şi accesează conţinut informaţional pe internet nu fac profit din aceasta, marii distribuitori contabilizează la pierderi şi potenţialul economic al fiecarei operaţiuni de acest gen a persoanelor fizice (Ioana Avadani, Dan Matei – Institutul Naţional al Patrimoniului). Trebuie înţeles însă că piaţa dictează valoarea produselor iar o intervenţie artificială cum propune ACTA pentru respectarea drepturilor de proprietate intelectuala este o barieră artificială, ce va fi atacată şi depăşită în timp de către utilizatori. Soluţia trebuie de fapt să vină de la distribuitori, prin adaptarea modelului de business la realitatea obiceiurilor utilizatorilor.

Despre ACTA şi iniţiativa de modificare a IPRED, o astfel de analiză ar trebui să cuprindă şi un calcul al costurilor pe care le-ar presupune dezvoltarea infrastructurii tehnologice necesare pentru a putea oferi informaţiile care să permită identificarea utilizatorilor de internet. La o estimare brută, aceste costuri ajung la de trei ori bugetul României. “România nu va investi într-o infrastructura adecvată aplicării acestei legi. Ceea ce se va întâmpla va fi o aplicare discreţionară, vor fi victimizaţi anumiţi membri ai societăţii după criterii aleatorii. Este imposibil de aplicat această lege în mod uniform pentru o ţară de 20 de milioane de oameni”, a declarat Răzvan Rughiniş. Trebuie înţeles că furnizorii de internet nu vor sprijini noile norme de dragul protejării proprietăţii intelectuale, pentru că pentru ei fiecare astfel de măsură nouă vine cu un cost financiar suplimentar. Cu alte cuvinte, costurile – care nu sunt de fapt ale autorului, ci sunt nişte costuri impuse social în lanţul de distribuţie -, sunt absorbite la nivelul utilizatorului, care ajunge să plătească mai mult. Mai departe de implicaţiile economice, neîncrederea care ar surveni în societate în momentul în care furnizorii de internet ar putea oferi informaţii detaliate despre operaţiunile în mediu online ale utilizatorilor, ar avea un impact negativ asupra societăţii în ansamblu şi asupra industriilor care se bazează pe acest gen de încredere pentru a inova (Constantin Vică).

Un astfel de document de politică publică trebuie să se bazeze pe o serie de dezbateri care să includă mai multe puncte de vedere decât strict punctele de vedere ale titularilor drepturilor de autor. În era digitală utilizatorii nu mai sunt simpli consumatori ale creaţiilor care sunt transmise în mediul online, ei sunt parte a însuşi procesului de creaţie (prosumers). Punctele de vedere divergente pot fi puse cap la cap (Bogdan Manolea). “Un text de lege trebuie nu să dea dreptate uneia dintre părţi, ci să creeze cadrul în care să poată funcţiona şi una, şi cealaltă” (Ioana Avadani). Aceste dezbateri şi deliberări sunt extrem de necesare. Chiar dacă Uniunea Europeană va ratifica ACTA, nu înseamnă că Parlamentul României, când va fi invitat să se pronunţe asupra tratatului, va face un pur act formal. Chiar şi directivele UE pot primi completări importante la nivel naţional în ceea ce priveşte sancţiunile ce le corespund, care sunt decise de fiecare stat membru în parte. Aici intervine alegerea: cât de departe vrem, noi, ca societate, să mergem cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală? Punerea în dezbatere a proprietăţii intelectuale trebuie să fie purtată fără a arăta cu degetul către ceea ce a făcut un Guvern sau altul şi toate discuţiile purtate trebuie să fie formulate astfel încât intenţia să nu poată fi uşor discreditată drept un atac politic fără altă miză (Răzvan Rughiniş). Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a fost invitat să fie partenerul natural al societăţii civile şi utilizatorilor de internet pentru îmbunătăţirea legii în sensul susţinerii progresului şi al inovaţiei, fiind cei care sunt “primii care simt pe la cusături constrângerile Legii 8/1996” (Ioana Avadani).

Participanţi la dezbatere: Ioana Avadani (Centrul pentru Jurnalism Independent), Răzvan Martin (Active Watch), Viorel Micescu (CENTRAS), Tudor Cojocariu (Centrul Român de Politici Europene), Horaţiu Radu (Ministerul Afacerilor Europene), Vlad Achimescu, Alex Lungu, Răzvan Rughiniş (Politehnica Bucureşti – Facultatea de Automatică şi Calculatoare), Dan Matei (Institutul Naţional al Patrimoniului), Valerica Dragomir (Asociaţia Patronală a Industriei de Software şi Servicii), Răzvan Casmoiu (Oficiul Român pentru Drepturile de Autor), Bogdan Manolea (ApTI), Constantin Vică (Organizaţia Română pentru Drepturile de Utilizator), Sorin Mihai Vargolici (CEATA), Laurenţiu Colintineanu (RFI), Natalia Mogorea (CLM), Bogdan Stroe (ALLEVO), Vlad Andriescu (Adevărul), Andra Matzal (Think Outside the Box), Alina Radu (Ziarul de Gardă – Republica Moldova), Irina Lazur (Asociaţia Presei Independente din Moldova), Petru Macovei (API Moldova).

Cititi aici documentul de analiză şi recomandări de politici publice realizat de Constantin Vică.

PRO

Guvernul României

Într-un articol publicat pe platforma Contributors.ro, autorii constată:

“Avem reglementat un sistem de asigurare a calitatii la nivel preuniversitar (care certifica, teoretic, ca fiecare scoala din tara indeplineste standarde minimale de calitate, altfel functionarea acesteia ar fi intrerupta) – OUG nr.75/2005 privind asigurarea calitatii educatiei.

Exista atat o institutie indrituita cu functie in aceasta directie (H.G 1258/2005 pentru reglementarea functionarii ARACIP) – Agentia Romana pentru Asigurarea Calitatii in Educatia Preuniversitara – dar si ”standarde de referinta si indicatori de performanta pentru evaluarea si asigurarea calitatii in invatamantul preuniversitar” – H.G 1534/2008. Toata aceasta osatura institutionala pune in act standarde de calitate pentru functionarea unei scoli, insa, atentie, ele vizeaza doar ”input-urile”, nu si ”output-urile”, si nicidecum ”outcome-urile”.Altfel spus standardele de calitate precizate in actul normativ invocat vizeaza procesele de furnizare a educatiei (tipul de management scolar, relatia profesorilor cu parintii, modalitati de evaluare a elevilor si cadrelor didactice, etc.) dar nu includ referiri la rezultatele acestor procese, rezultate directe, pe termen scurt, sau rezultate profunde, pe termen lung. OUG 75/2005 privind asigurarea calitatii educatiei defineste la art. 3 calitatea educatiei ca fiind ”ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu si ale furnizorului acestuia, prin care sunt satisfacute asteptarile beneficiarilor, precum si standardele de calitate”.”

Inventariind sintetic arhitectura instituţională din domeniul educaţiei preuniversitare, Murafa şi Ivan analizează şi ajung la concluzia că “noua Lege a Educatiei nu pare deocamdata sa descurce foarte clar doua din dilemele pe care si-a propus inca de la bun inceput sa le rezolve: ca avem un sistem educational si ineficace, si inechitabil…”

Citiţi integral articolul şi comentaţi pe contributors, aici.