Apr 18, 2012

Pincipalul si agentul

Al cui va fi partidul pe care vrea sa il faca Mihai Razvan Ungureanu? Nu, nu e o intrebare retorica si sa incercam sa raspundem fara prejudecati. Cand MRU a ajuns ministru de externe in 2005 a dat o declaratie clara in care a spus asa: presedintele este cel care face politica externa, conform Constitutiei, deci el da directia si 70% din orientare, primul ministru este cel care conduce in fond personalul tarii si hotaraste cine e promovat in diplomatie, deci 20% e la el, si afacerile curente trebuie gestionate, asta face vreo 10%, asta e treaba ministerului. Maxima modestie, explicabila prin faptul ca MRU isi oferise serviciile singur pentru pozitia cu pricina. Astazi insa nu cred ca a sunat el ca atunci sa se ofere prim ministru, deci se pune intrebarea legitima in ce procent este azi MRU principal, si in ce procent agent? Ca sa explic aceasta terminologie, principalul este cel care detine autoritatea, iar agentul este cel actioneaza in numele sau. In mod traditional in teoria sociala consideram pe omul politic principal si pe birocrat agent, si vorbim de o problema in masura in care principalul nu-l poate controla perfect pe agent, care se poate abate de la misiunea sa. Dar nu e cert nici ca principalul are intotdeauna dreptate -acesta poate cere agentului conformitate totala in masura in care e el insusi legitim. Carol al II-lea era principalul, si Armand Calinescu sau Gh. Tatarescu, prim ministrii lui, agentii sai. Un prim ministru care nu are partid, care e un functionar superior apolitic promovat de la un serviciu de informatii de catre seful statului incepe, evident, prin a fi un agent. MRU este un birocrat care ambitioneaza sa devina politician, un agent care afirma public ca isi propune sa ajunga principal. Si aici avem ce analiza, intai examinand cum pare sa functioneze guvernul la doua luni dupa investire si pe urma prezumtia formarii unei viitoare forte politice.

Sunt doua luni suficiente ca interval pentru aceasta analiza? Chiar daca mai aveam vreo indoiala, ea a fost spulberata de seful statului in ultima saptamana, cand a trasat directive in suficiente directii ca sa ne lamureasca cum se repartizeaza procentele. Si primul ministru a folosit doua luni ca referinta atunci cand a spus pe 17 februarie ca "Va cer ca in termen de 60 de zile, actiunile dumneavoastra de combatere a evaziunii fiscale in zonele alcool si produse vegetale, cu respectarea prevederilor legale, sa aduca venituri la buget de cel putin 1,5% din PIB". Bine, nu ma asteptam eu sa isi mai aminteasca cineva aceasta promisiune, dar o iau ca referinta ca doua luni e termen suficient pentru a arata cum merge un guvern, chiar unul cu stangacia de a-si propune tinte imposibile. Ce reiese din asta e ca evaziunea fiscala cade in sarcina premierului: grea parte, mai ales daca e vorba sa atingem tinta prin metode pur represive si birocratice, fara nici un stimulent. Ok, am stabilit, evaziunea fiscala e la MRU. Cum ramane cu cheltuielile? Avand in vedere ca - in ciuda declaratiilor contrarii- aproximativ 80% din banii alocati de el din Fondul de rezerva al Guvernului au mers la primariile conduse de membri ai partidelor aflate la Putere: PDL, UDMR si UNPR e clar ca majoritatea parlamentara este principalul in acest domeniu crucial: in fond ea poate tranti guvernul votand cu opozitia, deci e firesc. Ministerul de Finante nu face decat sa dea banii cui trebuie. Un audit curent al achizitiilor a fost incredintat aceleiasi firme care face-preferential- mai toate auditurile de cativa ani buni, ca atare ma indoiesc ca va iesi de acolo informatie macar la nivelul societatii civile (organizatii ca romaniacurata.ro, Salvati Bucurestiul, IPP).

Dar poate premierul este principal in domeniul reformei Sanatatii, pe care l-a declarat prioritar, si unde sotia sa este de meserie si consultant de mare succes pentru OMV? Nu: ca seful statului deja a dat indicatii ca in doua saptamini Ministerul Sanatatii (agentul) sa produca un nou proiect de lege. Asta, desi din nou nu e timp, nu doar de fundamentarea legala, sarita la precedentul proiect esuat, ba nici de acea intelegere a ierarhiei problemelor de rezolvat care e fundamentala in orice politica publica. Sau, mai degraba, avand in vedere ca iarasi e vorba de aberatia in care spitalele devin fundatii si aplica la fonduri, scutind statul de obligatia absoluta a finantarii sanatatii pentru saraci (ca restul se descurca fara stat si la ora asta), ierarhia o dicteaza principalul si problema nr. 1 de rezolvat este cum sanatatea asta, deja subfinantata de stat, sa inceteze a fi o gaura neagra in bugetul nostru, deturnand bani de la autostrazi, bazine de inot si altele. Presedintele facea aceste declaratii la ora la care colegul meu de la SAR, doctorul Sorin Paveliu, trimitea primului ministru propunerea elementara ca Fondul de Sanatate sa fie evidentiat pe situl Ministerului de Finante, sa vedem cu totii ca de fapt e subfinantat, ca firmele de stat nu platesc contributiile si ca se imprumuta bani din Fond pentru necesitati ale guvernului mai presante dect morfina, insulina, si altele de acest gen. Dar este primul ministru principal macar pentru a aproba aceasta propunere elementara, fara de care economia politica a Sanatatii publice nu poate fi inteleasa, daramite modificata prin lege sau altfel? Ma indoiesc, sau de maine as vedea pe situl Finantelor transferurile dintr-o parte a alta a bugetului in timp real.

Daca sanatatea e la seful statului, care a mai gestionat-o cu succes si iarna trecuta, poate educatia e la Mihai Razvan? Naspa: asta pare a fi tot la gasca lui Daniel Funeriu, care a muncit pe rupte si a reusit sa il scoata la pensie pe Andrei Marga. Alte reusite nu sunt deocamdata la fel de clare, ca nu consideram coada la inscrierea in anul pregatitor un semn de supracerere, ci doar de tembelism administrativ, dar, judecand dupa declaratiile fostului ministru, sacrificat pe moment cererilor masei contrarevolutionare, scopul principal este sa scoatem lumea la pensie si sa facem cat mai multi profesori din colegii nostri de generatie. Asta e frumos, dar poate riscant, avand in vedere ca nu se creeaza o piata fara bani (cand esti deja in piata europeana) si ca unii din cei scosi la pensie au citari ISI si sunt cautati de studenti mai mult decat generatia de mijloc, care are de ales, daca e performanta, intre universitatea occidentala si cea romaneasca. Eu nu cunosc pe nimeni care sa fi refuzat oferta unei catedre (ca titular) in Occident pentru una in Romania pana la ora asta, si, daca asta e planul, nu va merge pe finantarea actuala, deci atentie ca lupta intre generatii nu e totdeauna un mare instrument de reforma, exista alti factori care o pot face cu totul redundanta, ba chiar exagerata si imorala. Oricum, primul ministru nu are bani de dat acestei reforme, deci nu poate fi el principalul, iar lista de noi legi si regementari viitoare, care ocupa deja rafturi, e lasata mostenire actualului ministru, el insusi un agent.

Dar poate energia si mediul cad la PM? As fi sperat, avand in vedere elanul de a privatiza si disponibilitatea de a deschide discutia despre cum resursele naturale nu devin surse de rente private si proasta guvernare. Dar nu: a iesit seful statului si a decretat cat am castiga din aur daca am avea alt contract, daca am avea aprobare de exploatare si in general daca aurul s-ar extrage singur si s-ar prezenta incolonat la ANAF pentru a se deduce toate taxele si impozitele fara costuri administrative suplimentare. Totul e stiut si suprastiut de catre principal, nu ii mai ramane agentului decat sa coboare in mina sa inceapa extractia! Nu am nici o indoiala ca dl Ponta va cauta cu microscopul pe viitor urmele unei relatii necuvenite intre Gold Corporation si presedintele Basescu, dar vazand elanul atotstiutor al prezidentului, de la sanatate la aur, parca incep sa cred alta explicatie, pe care am mai vazut-o in viata mea. Principalii nostri par sa sufere de o boala contagioasa.

In sfarsit, politica externa cu care am inceput? Ei, la asta clar nu e MRU principalul, ca tot seful continua sa se duca in delegatie la UE, si premierul e un baiat civilizat, nu ar fi facut el cascadoria penibila cu intrarea Serbiei si nu ar tine la usa de trei luni pe ambasadorul Olandei, cand e stiut ca celelalte tari europene practic au delegat Olanda sa ne mai intarzie la Schengen pana ne curatam de coruptie (numai cine nu stie cum functioneaza Europa poate crede ca Olanda actioneaza in nume propriu). Si apoi, il tin minte pe MRU pe marginea scaunului la Gaddafi, cand il trimisese seful in 2005, tot intr-un acces de originalitate in politica externa. Nu, aici cred ca nu e discutie cine e principalul. Deci ramane cum am stabilit, la MRU sunt fondurile evazionate, cele pe care le va aduna in viitor, si bunavointa oamenilor de afaceri, care au luat discret locul sfatuitorilor independenti in ale economiei. Si cam atat...

Dar cum va fi la partidul politic? Cert acolo lucrurile vor sta altfel, dat fiind ca MRU are un capital de simpatie (de exemplu de la mine, care nu am sa uit niciodata ce frumusel era cand a intrat prima data in biroul meu de la Opinia studenteasca in 1989 ca sa imi aduca articolul, dupa aceea mult contestat, cu "Aveam blugii plini de sange"; mai avea si un volum de Raymond Aron de la lectoratul francez sub brat). As face oricind un institut cu MRU, sau o revista academica, sau orice de acest gen, dar bravo lui ca are curajul sa se gandeasca la un partid. Sper, fireste, ca nu e un partid ca acele firme care se fac pentru a lasa datoriile pe firma veche (PDL) si a transfera pe blat ce e de valoare, metoda la care pot da lectii Rosca Stanescu si Gigi Becali. In fond, cum i-a venit ideea? Pai nu cumva pentru ca seful statului i-a spus ca ar vrea sa il desemneze prim ministru indiferent cine castiga alegerile? Dar poate ca daca m-as inscrie eu in partid, nu l-ar mai desemna? Nici o grija, o sa ma feresc. Ce se intampla insa daca se inscrie dna Udrea? Sau EBA? Sau generalii Talpes sau Oprea? Si asa mai departe.

Deci cine e principal aici?