May 02, 2012

Economia politica a traseismului

"Aduceti-va aminte de vechea vorba romaneasca: fereasca Dumnezeu de mai rau", a spus, la prezentarea propriului sau guvern, Constantin Argetoianu in anul 1939. Nu am nici eu mare lucru de adaugat despre guvernul propus de Victor Ponta. Mai interesant de discutat este mecanismul care a adus la putere, si care va mentine, acest guvern in continuare.

Guvernul Ungureanu a cazut pentru ca se sprijinea pe o majoritate fragila formata din traseisti, a caror loialitate fata de guvern trebuia achizitionata in fiecare zi la pretul pietei, si pentru ca intre sprijinul coalitiei de guvernare in opinia publica si situatia lor parlamentara aparuse o diferenta semnificativa. Cele doua resurse existente pentru mentinerea sprijinului parlamentar au fost si sunt, 1. alocarile bugetare pentru circumscriptia parlamentarului in chestiune (cu scopul de a ajuta realegerea sa) si 2. garantarea unei circumscriptii sigure pentru realegerea in Parlament fara bani in plus. Optiunea doi nu mai exista pentru PDL, care se vedea in situatia dramatica de a-si taia de la sine din cauza scaderii sprijinului popular, deci nu mai avea de unde sa dea locuri in viitorul Parlament si la potentialii colegi de Miscare Populara, UNPR si alte proiecte fanteziste. Prima optiune era si ea drastic limitata de obligativitatea unui deficit bugetar de 3%, astfel ca MRU nu a putut aloca decit 650 de milioane din celebrul fond national de rezerva, care a mers in proportie de 80% la primariile puterii, dar cu atatea cereri a fost ca o plomba provizorie. Mai ales ca, trebuie inteles, in Parlamentul actual exista 80 de traseisti (cca 20%) deja declarati (lista completa la http://www.romaniacurata.ro/ltfont-colorblackgttraseism-parlamentar-20-din-alesii-poporului-si-au--2730.htm), dar mult mai multi traseisti potentiali. Cum putem prezice numarul lor? Lasand la o parte procedeele oculte (cine ce dosare are si cu ce poate fi santajat) putem prezice cu acuratete rezonabila daca stim cine aluneca in zona gri, adica in acea diferenta in minus dintre performanta partidului in trecut, cind a ocupat aceste locuri, si prognoza de azi. Daca din cinci deputati trei nu mai au mari sanse la scorul din sondaje actual al partidului, aceia se vor reorienta cu mare probablitate catre un partid care sta mai bine. De ce? pentru ca pot. Existenta unui vot uninominal face si mai legitim acest demers, putandu-se argumenta ca omul nu datoreaza nimic partidului, lumea l-a votat pe el, si de asta votul uninominal nu avantajeaza buna guvernare, dimpotriva, stimuleaza traseismul si mita electorala. Numarul traseistilor a crescut semnificativ de la introducerea votului uninominal, si nu e suficient sa tinem discursuri ca traseismul e imoral, cand am trecut "reforme" care au dus la cresterea sa.

Din cele doua probleme, majoritatea de vanzare si discrepanta dintre optiunile actuale ale electoratului si cele trecute, numai a doua s-a rezolvat - in parte. Daca problema e o majoritate de mantuiala, atunci o alta, tot de mantuiala, in locul ei nu serveste la nimic. Alternativa la guvernul politic MRU nu era un alt guvern politic condus de altcineva, ci un guvern de tehnicieni cu mandatul de a gestiona tara pana la alegeri, ideal cat mai repede. Iar solutia cea mai buna este crearea prin alegeri a unei majoritati mai consistente, cu un mandat la zi din partea votantilor, numai aceea va putea guverna, indiferent de culoarea sa ideologica. Majoritatea parlamentara rezultata din vot si numai ea sta la temelia stabilitatii si eficientei actului de guvernare. Cea actuala e degradata si depasita, trebuie una proaspata, aleasa azi, si se putea face prin demisia simultana si dizolvarea Parlamentului, dar puterea nu a vrut. Pierzand cartea cea mare, banii, si neavand, ca USL, sa ofere locuri in viitorul Parlament, tabara portocalie nu mai are de jucat decit la sabotarea unei majoritati clare in noiembrie, ca in acest fel sa il faca iarasi puternic pe Traian Basescu. Acest joc se face pe fata, sau seful statului nu ar fi dat ca principal mandat primului ministru desemnat sa "creasca salariile in timp util", cand e clar ca asta nu se poate face decat prin cresterea pretiosului deficit. Daca dl Ponta urmeaza indemnul presedintelui, face o greseala foarte mare si se pune intr-o situatie fara iesire din punct de vedere financiar. Daca nu il urmeaza, odata ce i s-a dat acest sfat "parintesc" in auzul intregii tari, se pune intr-o situatie cu totul imposibila din punct de vedere electoral: nu-i asa? presedintele i-a zis sa fie darnic, numai el nu vrea! Capcana perfecta.

Dar partea si mai penibila e alta. Interimatul acestor cateva luni va servi doar ca traseistii sa mai migreze o data, in sensul cerut de circumstantele actuale. UNPR se va duce inapoi de unde a venit. In noiembrie, poporul s-ar putea sa voteze alta majoritate, dar aceiasi oameni. De asta cel mai sanatos lucru ar fi fost sa mergem la urne azi, cand era o majoritate in opinia publica. O majoritate e un bun public, sa nu uitam ca deficitul a inceput din cauza ca dl Tariceanu a cumparat sprijin pe datorie pentru guvernul sau minoritar, cum a facut mai tirziu si guvernul Boc 2.

Mi-e frica deci de doua lucruri, dincolo de propaganda de doi bani ca Ponta&Antonescu vor vinde tara la rusi. Aceste doua lucruri sint obiective amindoua. Primul este ca aceste sase luni vor fi pierdute in faulturi politice de ambele parti, cu dl. Basescu incercind sa impiedice ca o viitoare majoritate legitima, rezultata din alegeri sa formeze viitorul guvern, si cu USL reciprocind cu tentative de suspendare sau pe acolo. Doi, imi e frica de presiunile electorale asupra bugetului, care ar fi fost eliminate doar printr-un guvern de serviciu organizind anticipate, dar nu de un guvern politic bazat pe alta majoritate contrafacuta, care se poate tine doar cu cheltuiala.

Sa ne intelegem: in anul precedent noi am aprobat un buget care se baza pe o crestere economica deja peste cea prognozata acum, si in care nu era prevazuta nici o marire de salarii. Guvernul Ungureanu a facut alocari din fondul extrabugetar de rezerva, in valoare mare, deja asta nu e permis si ca atare o sa punem de la anul fondurile extrabugetare (care se sustrag aprobarii Parlamentului) in mecanismul de monitorizare al coruptiei de catre Comisia Europeana care va inlocui MCV, la care lucrez in prezent. Benchmarkul mi se pare ca e clar: daca nu vine un tsunami nu trebuie sa existe nici un eurocent cheltuit inafara bugetului. La problema descrisa aici se adauga si decizia Curtii Constitutionale de a anula plata contributiilor la fondul de sanatate de catre cei mai saraci pensionari. O rectificare bugetara nu va avea un excedent de impartit si va fi cat de poate de constrinsa. Nu putem la jumatatea anului taia zone intregi de cheltuieli deja antamate, nici colecta taxe. De fapt noul guvern nu poate face nimic decit sa lucreze la propunerea unui nou buget pentru la anul, in acest an guvernarea se face, in mare, pe bugetul decis anul trecut de catre PDL, care reflecta vechea, nu noua putere. De ce nu ne putem imprumuta mai mult decit o facem deja? Ca traim in Europa in criza, unde cel mai mic semnal de cheltuiala excesiva se traduce in alarma creditorilor, care cresc dobinda imprumutului nostru, astfel ca la fiecare ban luat de un pensionar amarat platim dobinda mare, riscul fiind sa ajungem ca Grecia, care plateste mai mult dobanda decit pensia in sine.