May 30, 2012

Plagiatul si bacalaureatul

A trecut un an de cand am aratat impostura celor care fac subiectele la bacalaureatul de limba romana, creand o industrie nationala de invatat pe de rost lucruri absurde si contribuind la proastele rezultate in testul OECD PISA, unde conducem detasat in topul celor care stiu sa citeasca, dar nu inteleg ce citesc. Evident, din cauza orientarii gresite a programei spre educarea copiilor sa devina niste critici literari de tara bananiera, nu niste cetateni critici de tara membra UE. Nu s-a schimbat nimic, si zilele astea alte subiecte din acelasi cos au fost extrase de aceiasi anonimi a caror identitate e protejata de minister, indiferent cine il conduce. La Facultatea de Litere din Bucuresti mi s-a spus ca ei au incercat sa protesteze, dar fara succes. Si, mai nou, ministerul le-a luat din mana si examenul de definitivat, ca asa ne descentralizam noi, invers, luam procesele transparente si organizate subsidiar si le transformam in unele opace si centralizate. M-as fi asteptat ca in acest an, de exemplu cand s-a luat decizia asta (inainte de schimbarea de guvern) sa porneasca in Romania o miscare puternica de reformat felul in care sunt predate limba si literatura. Dar, ca de obicei, minus acest protest tacut al celor de la Litere, nu s-a intamplat nimic si reforma a continuat paralel cu subiectul principal, identificat de doi tineri experti SAR, Corina Murafa si Claudiu Ivan intr-un studiu pentru Banca Mondiala, ca "un sistem educational si ineficace, si inechitabil" ( http://www.sar.org.ro/murafa-ivan/ ).

Asistam de ani de zile la cresterea de facto a analfabetismului in si prin scoala romaneasca. Nu exagerez, vreo jumatate din cei care imi scriu din tara zilele astea, unii publicisti celebri, despart "ti" de la persoana a doua plural a verbului, de genul "Da-ti-va seama macar in ceasul al doisprezecelea ca intoleranta dvs fata de Basescu a adus la putere un monstru mult mai mare", sau "Ma bucur ca da-ti dreptate unei afirmatii de mult facuta de mine pe blogul meu personal". Ei, cine poate rezista unor asemenea mesaje! Merita toata lauda corectoarele de la gazetele intelectuale care duc in spatele lor povara din ce in ce mai grea a unei generatii de publicisti tineri semialfabetizati. Eu nu am vazut asemenea patologie ortografica la inceputul anilor nouazeci. Nu mai vorbesc de stil, a devenit exceptional sa gasesti pe cineva sub 35 de ani care sa poate sa scrie fluent, eu am casunat pe d. Stanomir cu "Saltul catre viitor al revolutiei este anticamera unui viitor populat de rebuturi si gesturi prometeice esuate", dar fenomenul e foarte raspandit. Subiectele de anul acesta la bacul de limba romana, proba "olimpica", suna asa "Mentioneaza 2 marci lexico-gramaticale ale subiectivitatii prezente in textul citat." Nu mai intreb ce inseamna olimpic la romana, mi se pare cam oximoronica exprimarea, olimpic fiind un atribut universal, ori daca inteleg bine aici in finala sunt romanii cu romanii. Dar ce gen de competente are cineva care aplica aceasta cerere de examen la un poem de Nichita Stanescu? Credeti ca o sa ia prix Femina etranger sau premiul pentru scenariu la Cannes ? De aia nu iau nimic. Asa, anecdotic, va pot spune ca frate-meu parea o cauza cu totul pierduta la 18 ani pentru orice forma de literatura, scoala reusise, cu Despot Voda si subiectele invatate pe de rost la BAC, sa il indeparteze cu totul. Noroc, daca pot spune astfel, ca o hepatita la 19 ani l-a scos din circuitul sportiv vreun an si profitind ca nu avea ce face i-am dat un Vonnegut jr. A mers. Am trecut apoi la Castelul lui Kafka. A mers si asta. Pe urma un Salinger. Pe urma Crima si pedeapsa. Si asa, incet-incet, am facut in doi ani un cocktail neortodox, circumscris de gustul lui la un spatiu istoric foarte restrans din istoria literaturii, cu un mare grad de abstractie, dar una understated, cum se spune in engleza mai bogata ca romana, care au facut ca la 21 de ani Cristi sa parcurga destule titluri fundamentale si sa dezvolte un stil literar propriu, cel mai indatorat, probabil, Americii lui Kafka, romanul pe care l-a invatat pe de rost, adica un stil minimalist in care insa si cel mai banal fapt pare sa aiba semnificatii ascunse. Asta l-a facut un autor popular la Opinia studenteasca, unde l-am dus mai tarziu. Multumesc Facultatii de limba engleza din Iasi ca nu a stricat cu nimic acest stil, le-ar fi venit greu avand in vedere ca nu petreceau timpul citind Shakespeare sau Milton cu studentii, ci facand lingvistica avansata, din aceea care se uita a doua zi dupa examen. Enfin, totul a fost un accident istoric, si nu ma indoiesc ca tinerii educati de acad. Eugen Simion si compania dupa mari eforturi vor lua premiul pentru aspiratii Nobel nesatisfacute timp de un secol - daca nu se descurajeaza. Am uitat sa spun ca sub ministeriatul lui Catalin Baba s-a dus la bun sfarsit campania SAR de introducere a literaturii universale in programa de liceu. De mai multe ori m-am plans colegului meu Cristi Hatu, devotatul promotor, ca aceasta campanie, initiata de niste parinti disperati cu calitatea invatamantului, e absurda, ca trebuie sa facem o singura campanie pentru democratizat programa, scolile sa abordeze cat mai variat literatura si noi sa controlam doar competentele de exprimare si limba a elevilor la absolvire prin teste standardizate. Ca sa vedeti cum e Romania, succesul a constat in a recunoaste ca de fapt asta e deja posibil, nu scrie nicaieri ca e interzis. Spectrul bacalaureatului si al subiectelor unice absurde scrise de industria de meditat face ca nimeni sa nu aiba curaj sa abordeze mai liber programa si sa predea literatura universala. Ca veni vorba, am aflat ca la cea mai prestigioasa catedra de romana din strainatate, la School of Slavonic Studies de la UCL, Londra, Faclie de Paste de Caragiale e dintotdeauna in programa. Numai la noi o evitam cu grija. Ca atare argumentul meu pe scurt e urmatorul: impostura academica la romani este o industrie de masa si doar printr-o miscare de masa se poate rezolva. La capitolul integritate academica, peste jumatate din universitatile romanesti au fost sub medie (tot de ele trasa in jos) in clasamentul Coalitiei pentru Universitati Curate. Plagiatul e forma cea mai vicioasa, dar, sincer, chiar lucrarile neplagiate nu merita sa capete titlurile pe care le capata. Mugur Ciuvica, ca raspuns la plagiatele USL, a scos teza Codrutei Kovesi, care reproducea si ea, in partea teoretica, pasaje lungi din teoria preexistenta, a unora de la Colegiul de aparare sau pe acolo. Asemenea pasaje, mai ales in partea de teorie, se pot gasi in majoritatea lucrarilor de doctorat (la Cantemir sau Oradea vad ca se practica copierea integrala). Dar mai ales ce m-a frapat pe mine a fost saracia conceptuala a acestei teze de doctorat (chiar daca despre trafic de persoane). Nu e de mirare, am tinut prelegeri la INM si am vazut ca zeci de judecatori in devenire nu pot raspunde la intrebarea "cine este filosoful din domeniul dreptului care v-a influentat cel mai mult gandirea". Cum asta nu se studiaza la Drept deloc, multe doctorate in Drept sunt sub-teoretice (barbarism academic - under-theorized), in realitate mi-e neclar de ce sunt considerate lucrari academice. In general definitia de academic devine o necunoscuta, sau nu se explica de ce un teolog propagandist al Bisericii Ortodoxe scrie despre "impostura academica" pe un site de stiri de azi?

Diferentele dintre universitati de stat si private, si dintre o universitate de zero stele ca Oradea (locul ideal de recrutat un ministru al educatiei) sunt, din pacate, de grad si nu de fond (size, not kind). De asta efortul, bine intentionat al lui Daniel Funeriu de a curata impostura academica sau fabricile de diplome nu avea mari sanse de succes pe calea propusa de el, impostura taind prin fiecare universitate si departament si nu se poate face nimic daca ne-impostorii nu se organizeaza contra celorlalti. Ati auzit cumva de vreo miscare a societatii civile la Universitatea Cantemir, unde predau Corina Dumitrescu si Elena Udrea, sau poate la Universitatea din Oradea, de vreo demonstratie cu pancarte pe care scrie "NU suntem toti plagiatori", "Afara cu plagiatorii din universitati", si asa mai departe? Din cate am auzit (cand era prea tirziu), unii si-au avansat carierele folosind chiar CUC ca forma de santaj, ca un coleg din societatea civila pedelista care a ajuns profesor la o facultate de stiinte politice fara nici o lucrare, argumentand ca in stiinte umane munca culturala tine loc de, si profitand ca sefului lui ii era frica de noi si a preferat sa-l impace cu o avansare. Cu alte cuvinte, si reforma a devenit, imediat, de cum m-am intors cu spatele, o strategie de negociere pentru avansarea altui grup, la fel de impostor ca si cel vechi. Aah!

Marti noaptea, citind New York Times online, cel mai prestigios ziar american, am gasit o relatare despre munca stiintifica a lui Liviu Giosan, un academic roman din America, biolog marin. Ce potential au romanii, si evident daca ramanea acasa nu facea el lucrarea asta o mie de ani. Dar citind stirile, in acelasi timp cu propunerea lui Mario Monti de a suspenda cativa ani fotbalul din Italia pana se reorganizeaza pe baze necorupte mi-am dat seama ce avem de facut. O tara vecina noua face deja. Avem ministri plagiatori si comisii intregi de acreditare aproape fara nici o citare internationala (vedeti dreptul, istoria). Nu cred ca dl. Giosan, care face munca civica la Ad-astra, ar putea lua la mana toate titlurile din domeniul lui sa le verifice. Dar sigur ar putea pe acest domeniu sa ne spuna care ar trebui sa fie criteriile pentru profesor, conferentiar, doctor. Dupa asta acordam trei ani de gratie tuturor ca sa corespunda acestor criterii (ca altfel in reforma Funeriu doctorandul trebuia sa publice in jurnale unde indrumatorul lui nu ar fi reusit niciodata), si verificam raspunsurile (treaba pur birocratica), iar cine nu ajunge la standarde pleaca. Gasim un academic roman cu maxim numar de citate internationale pe fiecare domeniu sa ne faca grila de evaluare. Ma tem insa ca in unele domenii o sa trebuiasca sa dam afara masiv. Poate chiar in unele sectii ale Academiei, unde zilele astea sint republicate discret volume refacute dupa eliminarea unor plagiate.

Fantezist? Nu. E simpla proba daca majoritatea corespunde standardelor de integritate academica, si atunci va face un efort sa se curete, sau dimpotriva. Si atunci nu mai conteaza pe cine puneti ministru sau ce legi dati. Vorba bancului, atunci v-ati ars.